Umanitate * Imparțialitate * Neutralitate * Independență * Voluntariat* Unitate * Universalitate
Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie a luat ființă în 1859, la inițiativa omului de afaceri elvețian Henry Dunant (1828-1910), după una dintre cele mai sângeroase bătălii ale secolului, Bătălia de la Solferino, în urma căreia Dunant a atras atenția lumii asupra necesității de a înființa societăți de ajutor și de a promova un acord internațional cu privire la ajutorarea răniților și la persoanele care îi îngrijesc.
Bătălia de la Solferino a avut loc la 24 iunie 1859, în nordul Italiei, unde armatele Franței și Austriei (peste 320.000 de oameni) s-au luptat cu înverșunare timp de 16 ore. Numărul morților și al răniților de pe câmpul de luptă a fost de 40.000: cadavrele erau așezate unele peste altele, iar răniții zăceau neîngrijiți, notează Henry Dunant, care venise pentru a-l întâlni pe Napoleon III în interes de afaceri, fiind martor al imaginii oribile de după bătălie. El a adunat oameni din satul învecinat, alături de care, timp de trei zile, fără întrerupere, a îngrijit răniții. Vorbele sale - “Siamo tutti fratelli” (suntem cu toții frați) - i-au mobilizat pe voluntari, care au îngrijit deopotrivă inamici și compatrioți.
Întors în Elveția, Henry Dunant a scris și a publicat, în noiembrie 1862, cartea “O amintire de la Solferino”, pentru a aduce în atenția lumii cruda realitate a războiului și propunând înființarea, în fiecare țară, a unei societăți de ajutorare a răniților pe timp de război, alcătuită din voluntari, precum și promovarea unui acord internațional care să protejeze soldații răniți pe câmpul de luptă și pe aceia care îi îngrijesc, oferindu-le, astfel, un statut neutru. În același an, a fondat “Comitetul internațional al asociațiilor de ajutorare pentru îngrijirea răniților”, devenit, în 1876, “Comitetul Internațional al Crucii Roșii” (CICR). În 1864, Convenția de la Geneva a acceptat și asimilat propunerile făcute de Dunant, cel care, în 1901, avea să devină primul laureat al Premiului Nobel pentru Pace, împreună cu Frederic Passy.
În ce privește însemnele, Crucea Roșie pe fundal alb a fost simbolul original de protecție declarat la Convenția de la Geneva din 1864. Este o inversare a steagului național al Elveției, fiind adoptat în onoarea lui Henry Durant și a țării sale. Cât despre Semiluna Roșie, Imperiul Otoman a folosit un astfel de simbol pentru a-i proteja pe soldații musulmani, angajându-se, în același timp, să respecte simbolul Crucii Roșii. De aceea, în 1878, CICR a decis că se pot adopta simboluri oficiale adiționale pentru statele non-creștine. Astfel, Semiluna Roșie este emblema tuturor statelor cu populații majoritar musulmane.
Organizație de ajutor umanitar, Mișcarea Internațională de Cruce Roșie și Semilună Roșie se ghidează, în activitățile sale, după următoarele șapte principii: umanitate, imparțialitate, neutralitate, independență, voluntariat, unitate, universalitate.
Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie (IFRC), cu sediul la Geneva, este cea mai mare rețea umanitară din lume, sprijinind acțiunile locale ale Crucii Roșii și Semilunii Roșii în peste 192 de țări, reunind aproape 15 milioane de voluntari pentru binele umanității.
România a devenit Parte semnatară la prima Convenție de la Geneva din 1864 și a ratificat-o în 1874, iar la 4 iulie 1876 s-a înființat Societatea Crucea Roșie din România. Printre semnatarii actului se regăsesc importante personalități ale vremii: Nicolae Cretzulescu, George Gr. Cantacuzino, C.A. Rosseti, Ion Ghica, Dimitrie Sturza, Gr. G. Cantacuzino și Dr. Carol Davila. Primul președinte al Crucii Roșii Române (1876-1897) a fost Prințul Dimitrie Ghica. În 20 iulie 1876, prima ambulanță a Crucii Roșii Române a plecat într-o misiune umanitară, pe frontul sârbo-turc de la sud de Dunăre, având menirea de a acorda ajutor medical militarilor răniți, indiferent de tabăra din care făceau parte.
Anul acesta, tema Zilei Mondiale a Crucii Roșii și Semilunii Roșii este: Tot ceea ce facem vine #dininimă (Everything we do comes #fromtheheart)
Ziua Crucii Roșii Române este marcată anual, la 4 iulie.
Crucea Roșie Română cu sprjinul Crucii Roșii Americane a trimis, în perioada ianuarie - aprilie 2023, 21 de camioane cu peste 256 de tone de materiale umanitare pentru a veni în ajutorul populației vulnerabile din regiunile Cernăuți și Uzhhorod, afectate de conflictul armat din Ucraina. (surse - ifrc.org, crucearosie.ro, awarenessday.org)
Ileana Sandu
