Ziua Independenței Naționale a României este sărbătorită, începând din 2022, la data de 10 mai, în urma adoptării Legii nr. 189 din 8 iulie 2021, fiind zi de sărbătoare națională, lucrătoare.
La 9 mai 1877 a fost proclamată Independența României ca urmare a declanșării Războiului de Independență al României, parte a Războiului ruso-turc din anii 1877-1878. La începutul anului 1877, vasală Imperiului Otoman, România era silită să recunoască suzeranitatea otomană, să plătească un tribute anual și să accepte stăpânirea Porții în Dobrogea, la gurile Dunării.
Izbucnirea Războiului ruso-turc, în aprilie 1877, a reprezentat ocazia ideală pentru a profita de contextul internațional în realizarea independenței României.
În aprilie 1877, România a semnat convenția cu Rusia prin care permitea armatei ruse să treacă pe teritoriul ei și să ocupe linia Dunării până la gura Oltului, iar armata română s-a angajat să fie concentrată în Oltenia de sud.
La 9 mai 1877, ministrul de Externe de la acea vreme, Mihail Kogălniceanu, declara în Camera Deputaților: “Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare... Suntem dezlegați de legăturile noastre cu Înalta Poartă… Guvernul va face tot ce va fi în putință ca starea noastră de stat independent și de sine stătător să fie recunoscută de Europa”.
A doua zi, la 10 mai, Camerele reunite au proclamat și votat independența României, iar domnitorul Carol I a promulgat-o, fiind apoi publicată în Monitorul Oficial, iar Guvernul român a hotărât încetarea plății tributului de 914.000 lei, suma fiind direcționată către bugetul Armatei.
Pe front, în iunie, trupele ruse au trecut Dunărea și au început operațiile pe teritoriul Imperiului Otoman, dar s-au lovit de rezistența lui Osman Pașa, la Plevna, fiind nevoite să oprească înaintarea. Astfel, 38.000 de soldați români și 108 tunuri au intrat în toiul războiului de peste Dunăre.
La 30 august 1877, trupele române și ruse vor porni un atac urmat de cucerirea redutei Grivița 1 de către români. Două luni mai târziu, românii au cucerit și cetatea Rahova. Plevna a reușit să reziste până la 28 noiembrie, fiind încercuită de trupele ruso-române. Osman Pașa a încercat să străpungă încercuirea și să se retragă, dar manevra sa a eșuat, astfel încât el și armata sa s-au predat.
După căderea Plevnei, trupele române au trecut la asedierea Vidinului, iar cele ruse au pornit în grabă către Constantinopol. După ce au cucerit Plovdiv (Filipopol) și Edirne (Adrianopol) și au ajuns în apropierea capitalei, la 18 ianuarie 1878, Turcia a fost nevoită să ceară un armistițiu. În acest context, la 19 februarie 1878 s-a semnat tratatul de la San Stefano.
Tratatul recunoștea, printre altele, independența României, întărită la Congresul de la Berlin din vara anului 1878. România a fost recunoscută ca stat independent și i s-a restabilit autoritatea asupra Dobrogei. Portului Constanța i-a fost asigurat accesul direct la Marea Neagră. Rusia câștiga, însă, gurile Dunării și relua în stăpânire județele din sudul Basarabiei, care fuseseră retrocedate României prin Tratatul de Pace de la Paris, din 1856.
Foto: Intrarea Armatei Române în Dobrogea - desen de Henryk Dembitzky (1830-1906)
Documentar realizat de Ileana Sandu
