Împrumutăm bani ca să cumpărăm muniție pentru războiul din Ucraina? Deci, conform Comisiei Europene, o parte din împrumutul care ni se acordă sub formă de ajutor (cu dobândă) ar trebui să-l cheltuim pentru muniție, într-un război care nu e al nostru, dar care aduce prejudicii economiei noastre, vieții noastre, în general.
Țara e în recesiune, chiar dacă nu oficial, sărăcia înflorește în fiecare zi, prețurile au devenit greu de citit, darmite de digerat, alimentele tot mai greu de cumpărat, sistemul sanitar e în colaps, infrastructură-pauză, industrie... istorie, agricultura, în mod vădit, îngropată de vie și nouă ni se impune să cumpărăm muniție. Ni se cere să alimentăm o stare care ne face rău în mod direct.
Am văzut, miercuri, “bărbații” puternici ai României jucându-se de-a gladiatorii în Parlament. Cât patos și noblețe, câtă educație, cât bun simț, câtă responsabilitate! Captivant și frumos pentru reprezentanții unui popor, ai unei nații din care în scurt timp nu va mai rămâne NIMIC. Ei se bat ca în luptele în noroi (de fapt noroiul e o prezență constantă în viața politică a României), iar conducătorii Europei ne spun ce să facem cu banii care ni se dau împrumut, ne pun condiții pe care, în mod normal, orice om cu scaun la cap, le-ar refuza.
Acest “ajutor” numit PNRR este doar o camătă condiționată. Nu e de ajuns că a fost prost concepută, gândită cererea de acordare a acestui împrumut (ca dovadă rezultatele), dar, culmea culmilor, după ce că e și prost gestionat acest împrumut, ni se impune să alimentăm un război, în ideea de a menține pacea în Europa, de a fi parteneri buni, cu orice risc.
Riscurile sunt multiple, se știu, sunt calculate de alții, noi doar ni le asumăm orbește. Colonia europeană care încă se cheamă România trebuie cumpărată cu bani împrumut, pe care nu îi vom putea da înapoi, redusă la tăcere, anihilată și, după toate acestea, autonomia va dispărea iar România va fi înghițită la micul dejun al căpcăunilor europeni. De mult timp e în meniu, acum a ajuns deja pe masă, pe un platou frumos dichisit.
Oare doar noi, oamenii de rând, simțim colții europeni gata să ne sfâșie pielea și măruntaiele? Nu se vede de la înălțimea funcțiilor ce se întâmplă, de fapt?
NU..., se vede, dar... numai nouă ne mai pasă!!!
Întrebare: În afară de granițe geografice, România mai are ceva? Ca exemplu: coloană vertebrală, mândrie, demnitate, autonomie?
Dragii noștri parlamentari, iubiții noștri conducători, aprigii noștri gladiatori-clovni, mulțumim pentru divertisment și circ, data viitoare încercați aruncare de cuțite, flăcări, salturile la trapez și mersul pe sârmă... fără plasă de protecție. Noi așa trăim în fiecare zi.
V-ați jucat destul. E timpul să munciți!
Încă ceva: Munciți în interesul țării și al poporului, să ne apărați pe noi și interesele noastre, să găsiți soluții reale, să anticipați, să vă îndepliniți atribuțiunile din fișa postului. Asta, doar așa, ca să nu cumva să transpirați spre alte direcții. Ar fi păcat.
Antonela Dumitrache
