“Să iubim fără măsură, să păstrăm cu sfințenie, să promovăm și să purtăm cu mândrie sfantă portul nostru popular, din generație în generație, și să-l lăsăm moștenire celor ce vin după noi, ca o comoară unică și inestimabilă! Credința, limba, portul, neamul și pământul strămoșesc sunt moștenire sacră și nu se abandonează, nu se înstrăinează și nu se vând niciodată!”
(PS Iustin al Maramureșului și Sătmarului)
Organizația național-creștină Comunitatea Identitară România organizează duminică, 14 mai, o serie de manifestări dedicate Zilei Naționale a Portului Tradițional, instituită prin Legea nr. 102/2015 și marcată, anual, în cea de a doua duminică a lunii lui Florar.
Cu prilejul acestei sărbători (mai puțin cunoscută și mediatizată), organizatorii îi invită pe târgumureșeni să participe - în costum popular complet sau cămașă simplă, albă - mâine, 14 mai, ora 10, la Liturghia de la Catedrala Mare, după care se vor aduna pentru o fotografie de grup - în fața Catedralei - urmată de o plimbare pietonală în Piața Trandafirilor și o vizită la Muzeul de Etnografie și Artă Populară, pentru o prezentare profesionistă a portului tradițional din zona Transilvaniei.
“Deși putem omagia costumul național de fiecare dată când îl îmbrăcăm, din păcate, ziua special fixată prin lege pentru sărbătorirea lui națională e încă puțin cunoscută și puțin popularizată... Dar legea încurajează și inițiativele voluntare, nu doar pe ale autorităților publice! Haideți să o sărbătorim noi, voluntar, și să o facem mai cunoscută!”, notează organizatorii, menționând, totodată, că la această inițiativă voluntară pot participa toate persoanele care au costume naționale specifice, indiferent de zona lor etnografică, întrucât sărbătoarea se adresează tuturor etniilor din țara noastră: “Costumul tradițional (zis și port popular sau național) este unul dintre principalele elemente identitare ale unei națiuni, alături de limbă, drapel și moștenirea strămoșească! Între ele, costumul popular românesc e o adevărată operă de artă, un tezaur cultural în întregimea lui, nu doar ia femeiască (sau cămeșa bărbătească, singulară) care, de câțiva ani, s-a obișnuit să se omagieze special pe 24 iunie - Ziua Universală a Iei, la sărbătoarea populară Sânzienele/Drăgaica și la sărbătoarea religioasă Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”.
Portul popular românesc datează din secolele IX-X, mărturii mai numeroase existând din secolul al XIV-lea: cea mai veche reprezentare a portului autentic românesc a fost consemnată în Cronica Pictată de la Viena din 1358, care descrie bătălia de la Posada între regele Ungariei, Carol Robert de Anjou, și voievodul Basarab I, unde este reprezentat portul autentic al bărbaților, cu cămăși lungi, strânse la mijloc cu brâu sau centură, ițari, opinci și căciuli din bucăți de piele de oaie pe cap.
Portul tradițional românesc se caracterizează prin folosirea cu preponderență a albului, ca fond, fiind confecționat din in, cânepă sau bumbac și prezentând motive caracteristice, în forme geometrice sau de inspirație agrară, cusute sau țesute pe pânză: soarele și stelele, Pământul și Cerul, multe flori, un loc aparte ocupându-l simbolul crucii ornat și stilizat în foarte multe forme, dar și al altor simboluri religioase, precum: peștele, crucea bizantină, scara vieții, vița-de-vie, spicul de grâu, strugurele, păunul etc. În ce privește cromatica motivelor, sunt folosite culori de bază, ca roșu, negru, brun închis, albastru, anumite tonuri de verde și violet.
În decursul istoriei, structura și evoluția costumului popular românesc și-a păstrat nealterate caracteristicile esențiale, dovedind o bogată măiestrie a țăranului român, atât în ornarea țesăturilor și a broderiilor, cât și în obținerea culorilor vegetale. Portul popular se diferențiază în funcție de anotimp, ocazii festive, vârstă și sex, adaptându-se ocupațiilor specifice fiecărei zone.
În România se întâlnesc 112 tipuri de costume populare, Banatul deținând supremația cu 12 dintre ele, iar zona Caraș-Severin cu 5.
Costumul popular tradițional este cel mai bun ambasador al României: piesele vestimentare care compun portul nostru au adus țării și două recorduri mondiale, unul pentru cea mai mare mulțime de oameni îmbrăcați în costume populare, adunați în același loc (9.643 de persoane), și unul, înregistrat în Guinness Book drept cel mai mare dans tradițional românesc.
La 16 mai 2018, an Centenar pentru România, Primăria din Bruxelles a dispus ca statueta Manneken Pis, una dintre cele mai importante atracții turistice ale capitalei Belgiei, dar și simbolul acesteia, să fie îmbrăcată în costum național românesc, respectiv în cel de călușar, în vederea celebrării unicității tradițiilor românești.
“În cazul portului popular mureșean, ca și a celui din Transilvania, în care se include, asupra evoluției lui și-a pus amprenta, influențându-l destul de mult, expansiunea costumului din Mărginimea Sibiului și activitatea atelierelor meșteșugărești. Costumul de Săliște a avut o tendință de expansiune în județ, influențând în special portul popular din Podișul Târnavelor și Câmpia Transilvaniei. Această expansiune a fost înlesnită și de o componentă economică: apariția materialelor de fabrică, care necesitau muncă mai puțină și ornamente reduse (catrințe din postav, panglici înguste din catifea care înlocuiesc râurii din câmpurile ornamentale ale cămășilor).
Un alt element care a influențat portul popular mureșean a fost activitatea atelierelor meșteșugărești, prin produse de cojocărit și pielărit”
(Costumul popular românesc mureșean, autori - Maria Borzan, Roxana Man, Ed. C. C. Marica, Târgu Mureș 2012).
Legea prevede includerea, în luna mai, în cadrul curriculei școlare pentru clasele IV-XII, la disciplina educație civică sau la disciplinele echivalente, a două ore consacrate portului tradițional al zonei sau al minorităților naționale, evidențiind semnificația acestora în păstrarea identității naționale.
(surse documentare: azm.gov.ro, doxologia.ro, comunitateaidentitara.com, muzeulreghin.ro, noutati-ortodoxe.ro, universromanesc.com; foto - merg.in/deda/; tvpartener.ro, cjmures.ro, dw.com, fashion.365; enciclopedia-dacica.ro)
Documentar de ILEANA SANDU
