Știți ce urăsc eu? Cuvântul “comercial”! Pur și simplu nu-l mai suport!
M-am săturat să tot aud despre “caz editorial”, “vânzări”, “clasamente”, ca și cum cărțile, în ziua de azi, nu s-ar deosebi de o friptură sau de o pereche de pantofi. Mi-aduc aminte că, atunci când l-am citit pe Dostoievski pentru prima dată, mi s-a tăiat răsuflarea.
Îmi amintesc uimirea dinlăuntrul meu: acel autor, cu numele atât de greu de pronunțat, reușise să exprime tot ce eu nu puteam formula într-un mod rațional, de parcă mă cunoștea mai bine decât mă cunoșteam eu însumi! Când Raskolnikov se întreabă: “Dar eu sunt o gânganie, sau sunt ca Napoleon? “ - iată, asta e întrebarea pe care mi-am pus-o și eu.
Sunt cărți care sunt scrise frumos, dar care nu lasă nimic în sufletul tău. Sunt cărți scrise prost, dar au povești “interesante”. Aceste cărți sunt ușor de citit, dar după câteva săptămâni nici nu-ți mai aduci aminte despre ce era vorba în ele. Și apoi, sunt acele cărți pe care le citești de parcă tu le-ai fi scris, “ca și cum ți-ai fi luat inima în palmă, ai fi întors-o pe o parte și pe cealaltă, și ai fi descris totul, în amănunt, și ai fi spus: “Iată, întocmai așa stau lucrurile”.
Când citesc Crimă și pedeapsă, ceva în mine se cutremură. Sunt cărți care merită citite. Acele cărți pe care, dacă le recitești a doua, a zecea, a suta oară, continuă să te uimească, pentru că dai de un cuvânt pe care nu l-ai băgat în seamă și acel cuvânt este atât de puternic și de profund, încât îți deschide o nouă lume. Iată, astfel de cărți vă sfătuiesc citiți!... ( sursa și foto - https://www.facebook.com/profile.php?id...)
Traducere de ILEANA SANDU
