• “Cartea este tovarăş care nu te copleşeşte cu laude, prieten care nu te ademeneşte, partener care nu te plictiseşte... este prieten care nu vrea să obţină ceva de la tine linguşindu-te, care nu umblă să te viclenească sau să te mintă, voind să te înşele. Cartea îţi este la fel de folositoare şi ascultătoare, atât noaptea, cât şi ziua, la fel de supusă, atât când te afli în călătorie, cât şi atunci când stai într-un loc, care nu se scuză pretinzând că i-ar fi somn şi pe care nu o prinde oboseala nesomnului. Cartea este învăţătorul care, dacă ai nevoie de el îşi ţine cuvântul dat, iar dacă încetezi a-l mai plăti, el nu încetează să-ţi fie de folos, care atunci când eşti izolat nu se desparte de tine, iar atunci când te împresoară vânturile duşmanilor tăi, nu se îndreaptă împotrivă-ţi. Cartea, dacă priveşti în ea, te desfată îndelung, îţi rafinează gusturile, îţi dezleagă limba, perfecţionându-ţi vorbirea, îţi face vorbele mai pline de rezonanţă, te înveseleşte, te face mai mare între oamenii de rând şi-ţi dăruieşte prietenia regilor.”
Al jahiz (?- 868 d. Hr), scriitor arab. Opera sa, de un pronunţat caracter enciclopedic, se distinge prin raritatea şi abundenţa materialelor adunate, verba expunerii şi modernitate. Domeniile de care s-a ocupat au fost: biologie, istorie, filosofie, teologie şi filologie.
***
• “Pentru redresarea ţării, ne trebuie familii sănătoase, pentru că aici se vor forma viitorii bărbaţi de stat. Aici se formează geniul, eroul, mucenicul... Familia, împreună cu şcoala, biserica împreună cu şcoala, legătura mai strânsă dintre religie şi ştiinţă, între credinţă şi viaţă, toate acestea, în sfârşit, vor putea, în timp, să ne readucă acolo unde merităm. Calea va fi lungă, poate cât a durat stricăciunea, dar avem şansa restaurării în viitor”.
Părintele Iustin Pârvu (1919-2013), urmează Seminarul Teologic de la Mănăstirea Cernica începând cu anul 1939. Între anii 1942-1944 merge, ca preot misionar, pe Frontul de Est, până la Odessa. Este arestat pe motive politice şi condamnat la 12 ani închisoare, în anul 1948; mai primeşte încă 4 ani de condamnare la închisoare pentru faptul că nu s-a lepădat de credinţă. În anul 1991 a întemeiat Mănăstirea de la Petru Vodă, judeţul Neamţ, al cărei stareţ şi duhovnic este. Ridică aici o casă de educaţie pentru copii şi un azil pentru bătrâni, în apropierea mănăstirii. Scrie câteva cărţi, prin care îşi arată dragostea faţă de Biserica Neamului, poporul românesc, şi o lecţie dură, dar folositoare, de viaţă, a tot ceea ce înseamnă “omul după gratii”, precum şi indignarea, uneori, faţă de rânduiala actuală care distruge tot ceea ce poporul român a înfăptuit în 2000 de ani de existenţă.
***
• “Alcibiades, un mare bărbat de stat al vechilor greci, se lăudă odată cu averile sale în faţa lui Socrates filosoful. - În Patria mea, Atica - se lăudă Alcibiades - am atâtea averi şi atâtea averi!... Atunci Socrates, luând o hartă a ţării, zise: - Te rog, prietene, arată-mi aici pe harta ţării, unde e averea ta şi cât e de mare. Alcibiades rămase ruşinat când a văzut cât de mică este moşia sa pe harta ţării. Şi când te gândeşti cât de mulţi oameni ţin la un picuţ de pământ, în loc să-şi câştige avere cerească.”
P.S. Coloseni cap. 2, 2: “Să cunoaştem taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos, în care sunt ascunse toate comorile înţelepciunii şi ale ştiinţei”.
Cu dragoste creştină,
părintele Ilie Sărmășanul
