1. Oricât de greu ar putea fi de crezut, locul de origine al lalelelor se află… în munţii Himalaya.
2. Lalelele fac parte din aceeaşi familie de plante din care fac parte şi crinii, iar una dintre rudele lor este… ceapa.
3. Turcii au fost primii care au adus lalelele din Himalaya şi au început să le cultive ca plante ornamentale. Lucru care s-a petrecut în urmă cu aproximativ 1.000 ani.
4. De altfel, cuvântul tulipă (sinonimul pentru lalea şi unul dintre cele mai răspândite cuvinte din lume) îşi are originea în cuvântul ,,turban”. Mai exact, în persanul ,,dulband”, din care se trage cuvântul “tülbent” (turban), care a condus apoi la denumirea botanică “tulipa gesneriana”.
5. Lalelele au fost aduse în Europa din Turcia la mijlocul secolului al XVI-lea. În 1593, Carolus Clusius, unul dintre cei mai reputaţi botanişti din Europa, a înfiinţat în Leiden (Olanda) o grădină botanică vestită, printre ale cărei atracţii se numărau şi lalele aduse de la curtea sultanului Soleyman Magnificul.
7. Lalelele sunt cele care se fac “vinovate” de prima mare criză economică europeană: aduse în Olanda de către acelaşi Carolus Clusius, lalelele s-au adaptat atât de bine la clima de aici şi au fost atât de îndrăgite, încât, în scurt timp, au început să fie cultivate pe tot cuprinsul ţării. Şi astfel, în anul 1635, avea să se declanşeze “nebunia lalelelor” - o perioadă în care nu numai că preţurile unor tipuri de lalele ajunseseră astronomice, dar oamenii le şi cumpărau la aceste preţuri, crezând că fac o afacere bună. Laleaua din imagine (Semper Augustus), de pildă, este considerată cea mai scumpă lalea din toate timpurile: un singur bulb a fost cumpărat în schimbul unui teren de 49.000 mp. În luna februarie a anului 1637, preţurile s-au prăbuşit, declanşându-se astfel prima criză economică a vremurilor moderne (cam la fel cum s-a întâmplat în zilele noastre cu piaţa imobiliară).
8. Există peste 3.000 de varietăţi de lalele. Cele mai răspândite sunt lalelele de culoare roşie.
9. “Laleaua neagră” este, de fapt, de culoare roşie. Roşu închis, e drept (iar numele după care este cunoscută este “regina nopţii”).
10. Lalelele sunt comestibile: în funcţie de soi, gustul petalelor variază de la un gust asemănător gustului de fasole, la gustul salatei. Motiv pentru care, în timpul crizei alimentare din cel de-Al Doilea Război Mondial, lalelele au constituit o sursă de hrană pentru mulţi olandezi. Astăzi, lalelele sunt folosite la aperitive şi în unele salate. Şi, pentru cei interesaţi: există chiar şi un vin din lalele.
