Într-un recent discurs referitor la comunitatea maghiară din Ucraina Subcarpatică, susținut în cadrul Forumului Reprezentanților Aleși ai Maghiarilor din Bazinul Carpatic, președintele parlamentului de la Budapesta, László Kövér, a transmis Kievului (sursa - MTI) un mesaj clar, concis, formulat în termeni simpli și dincolo de orice echivoc, despre ce trebuie să știe politicienii ucraineni și să-și bage în cap, o dată pentru totdeauna: există o singură națiune maghiară unitară și o singură cauză maghiară unitară, iar statul ungar nu va ceda niciunei presiuni și nu va renunța la protejarea intereselor maghiarilor din patria-mamă sau de cei de peste granițe.
Politicianul și-a susținut punctul de vedere explicând că “dacă identitatea comunităților naționale care trăiesc în minoritatea numerică poate fi eliminată, atunci, în același mod poate fi eliminată și identitatea națională a majorității numerice. Iar dacă identitatea națiunilor - comunități ce reprezintă factori constitutivi ai statului - se pierde, atunci statele naționale își pierd dreptul principal la existență, își pierd calitatea de reprezentanți ai binelui public și al interesului public, iar ordinea europeană dezvoltată treptat în urma Păcii de la Westfalia își va pierde, de asemenea, temelia”.
Or, a argumentat László Kövér, dacă s-ar ajunge în această situație, s-ar produce o destabilizare politică europeană generală, urmată de o anarhie socială europeană generală, iar în final, o dictatură imperială europeană care va ignora toate valorile naționale, servind, în schimb, interesele private supranaționale, la început, golind de sens toate democrațiile, iar apoi ignorându-le în mod deschis.
În opinia politicianului ungur, războiul dintre Rusia și Ucraina nu a început “cu primul foc tras de ruși”, ci “atunci când unii politicieni ruși de frunte au pus sub semnul întrebării independența națiunii ucrainene, s-au îndoit de existența limbii și culturii ucrainene independente și au negat, astfel, dreptul statului ucrainean de a exista, exprimând în mod deschis faptul că lumea care pretinde a fi ucraineană trebuie rusificată. Se pune, prin urmare, întrebarea: Ce se întâmplă atunci când victima însăși pune la îndoială realitatea etnică a altora, încercând să o restrângă și să o elimine?”
Continuându-și argumentația, Kövér precizează că momentul în care statul ucrainean a început să acționeze ofensiv împotriva propriilor sale minorități naționale nu a fost în 24 februarie 2022, ci în 2015, când a pus la îndoială dreptul comunităților naționale care trăiesc pe teritoriul său la identitatea lor, la limba lor maternă și la cultura lor, dorind, practic, să le ucrainizeze prin intermediul legislației, apelând adesea și la intimidări realizate cu ajutorul serviciilor secrete.
“Dacă din 2015 încoace, statul ucrainean poate profita de poziția sa de putere și poate, astfel, condamna comunitatea națională ma ghiară, poloneză sau românească din Ucraina la desființare sau asimilare, punându-le la îndoială dreptul de a exista - deși toate trăiesc în această patrie de o mie de ani sau de secole întregi - ce
va putea împiedica, în viitor, pe cineva să profite de poziția sa de putere și să pună la îndoială dreptul de a exista al statului maghiar, polonez sau român, și să încerce, astfel, să le desființeze?” - a întrebat László Kövér, opinând că tot ceea ce se întâmplă în prezent în Ucraina “demonstrează că politica de exclusivitate etnică sau de dominație etnică nu face un stat mai puternic sau mai stabil, ci mai vulnerabil și mai instabil”.
Teza oficialului budapestan (cu care putem sau nu putem fi de acord, dar, interesantă, altminteri), întărită și de recenta declarație tranșantă a ministrului de externe Péter Szijjártó, la postul public Radio Kossuth, conform căreia “trebuie să fie clar că deciziile privind viitorul Ungariei pot fi luate doar de maghiari, nu de Bruxelles”, subliniază, dacă mai era necesar, cerbicia cu care Budapesta continuă să susțină cauza maghiarimii de pretutindeni, în ciuda nenumăratelor critici și muștruluieli din partea forurilor europene.
Nu-i vorbă, că nici Bucureștiul nu se lasă mai prejos în materie de susținere a românilor din Ucraina. Redăm parțial, spre obiectivă comparație, textul călduț și dulceag dat publicității de Ministerul Afacerilor Externe al României la 11 ianuarie a.c., în urma convorbirii telefonice a ministrului afacerilor externe Bogdan Aurescu cu omologul ucrainean, Dmytro Kuleba, pe tema Legii minorităților naționale din Ucraina.
( ) “Discuția a avut loc în continuarea convorbirii telefonice avute de Președintele României, Klaus Iohannis, cu Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, la 4 ianuarie 2023, în cursul căreia s-a convenit ca șefii diplomațiilor de la București și Kiev să poarte discuții pentru soluționarea problemelor semnalate de partea română referitoare la Legea privind minoritățile (comunitățile) naționale din Ucraina.
În urma discuției, cei doi miniștri au convenit lansarea unui proces de consultări cuprinzătoare privind aceste probleme, care să includă discuții la nivel de experți și o întâlnire, în perioada următoare, a celor doi miniștri ai afacerilor externe. De asemenea, cei doi miniștri au stabilit să rămână în contact constant direct, pentru coordonarea procesului.
Ministrul Bogdan Aurescu a reiterat, în cadrul discuției, aspectele procedurale și de fond din Legea sus-menționată care au trezit preocuparea autorităților române și a reprezentanților comunității românești (...) A amintit dialogul intens avut cu partea ucraineană, inclusiv direct cu ministrul Dmytro Kuleba, pe acest subiect, pe tot parcursul anului trecut, și a solicitat întreprinderea de pași concreți pentru a veni în întâmpinarea preocupărilor părții române. Totodată, în continuarea discuțiilor anterioare cu șeful diplomației de la Kiev, a reiterat necesitatea recunoașterii, de către Ucraina, a inexistenței așa-zisei limbi moldovenești.
Ministrul Bogdan Aurescu a reiterat susținerea fermă a României pentru independența, suveranitatea și integritatea teritorială a Ucrainei și a făcut referire la sprijinul solid și cuprinzător al țării noastre pentru Ucraina și poporul ucrainean, victime ale războiului de agresiune declanșat de Federația Rusă...”.
...Ei, și au tot purtat discuții telefonice, și au convenit să poarte și discuții “netelefonice”, “la nivel de experți”, să rămână “în contact direct”, să facă “pași concreți” și etc., etc.
În fine, s-a rezolvat așa de bine problema, încât, săptămâna trecută, Consiliul Național al Românilor din Ucraina (CNRU) a cerut autorităților de la Kiev să renunțe definitiv la utilizarea sintagmei “limbă moldovenească” la nivel de stat și în spațiul public din Ucraina, după exemplul Republicii Moldova, care a înlocuit-o recent în textul Constituției prin “limba română”.
CNRU a adresat un memoriu în acest sens președintelui Volodimir Zelenski, premierului Denis Șmîgal și ministrului educației și științei, Oksen Lisovîi.
“În semn de respect pentru denumirea științifică oficială a limbii române ca limbă maternă a peste 400.000 de cetățeni ai Ucrainei (al treilea grup etnic după ucraineni și ruși - n.n.), precum și față de limba de stat a celor două țări vecine și prietene cu Ucraina - România și Republica Moldova - aceasta fiind una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene”, Kievul ar trebui să renunțe la sintagma de “limbă moldovenească” de sorginte sovietică, consideră reprezentanții CNRU, potrivit documentului, publicat în traducere și în original de Agenția de presă română BucPress din Cernăuți, citată de agerpres.ro.
Poate că n-am scormonit destul de adânc prin străfundurile internetului, dar, până acum, n-am dat de vreo reacție, de vreun punct de vedere din partea oficialităților ucrainene sau autohtone.
Nici nu-i de mirare: dl Zelenski bate lumea-n lung și-n lat, în căutare de avioane, ca să-l înfrângă pe Putin sau măcar să-l `nerveze, iar ai noștri (ca brazii) sunt ocupați până peste cap cu “rotativa”, sau “rotația”, sau “rotocolul”, sau cum mai îi spune acestei învârteli în jurul propriilor cozi, cu care ne exasperează, seară de seară, la televizor.
Urmează, desigur, ca, după ce “își vor face treaba” (ultimul răcnet în materie de exprimare a intelectualului subțire), oamenii aceștia să reia de-în-da-tă, “discuțiile telefonice”, “pașii concreți”, “contactul direct”, să continue “discuțiile anterioare”, în fine, să termine ce au de început
Ileana Sandu
