Școala, artistul și... demnitatea

Distribuie pe:

* “În școală stă însăși mărimea și slava unui popor”; O școală bună face în scurtă vreme obști bune, cetățeni buni, nații deștepte; singur cu ajutorul școalei e cu putință poporului a se ridica din ignoranță și a merge spre bunăstarea pe care o merită. Ea este locul științelor; din școală, ies razele luminătoare de duhurile omenești, în școală ca într-o grădină mult roditoare, se seamănă sămânța cea cerească a virtuții în tinerile inimi ale școlarilor.

George Barițiu (1812-1893), om politic, istoric, publicist, participant și vicepreședinte al Marii Adunări de la Blaj din anul 1848

***

* “Nu mai știm să trăim, nu mai știm să iubim. Singurul lucru care ne mai poate salva este iubirea, iar eu sunt optimist. Sunt sigur că Dumnezeu are planurile lui și pentru noi. Eu sunt conștient că tot ceea ce mi s-a întâmplat mie în lunga viață vine de la Domnul Dumnezeu”. “Publicul este stăpânul meu definitiv. El m-a făcut așa cum sunt. Și sunt, slavă lui Dumnezeu, fericit. Dumnezeu ne pune degetul pe frunte când reușim să intrăm perfect în pielea personajului”.

“Dacă Dumnezeu ți-a dat un dar ești obligat să răspunzi acestui dar. Este profund condamnabil să lași o vocație în paragină, să nu-i dai prilejul să se împlinească sau măcar să se verifice într-un fel. Tot ceea ce sunt eu, sunt datorită lui Dumnezeu și părinților mei. Harul nu se poate imita; dragostea și credința nu se pot învăța”.

Radu Beligan (1918-2016), actor român, cu o bogată activitate în teatru, film, televiziune și radio. Pe linie maternă este grec de origine, pe linie paternă fiind urmaș al unuia dintre frații lui Ion Creangă. A fost ales membru de onoare al Academiei Române în anul 2004. În anul 2011 a primit o stea pe Walkof Fame București. Pe 15 decembrie 2013 a fost inclus în Cartea Recordurilor ca fiind cel mai longeviv actor încă pe scena unui teatru. Radu Beligan a interpretat - în peste 70 de ani.

***

* “În timpul marelui război mondial, de pe frontul italian, un ofițer povestea următoarea întâmplare cu mult înțeles sufletesc pentru noi, credincioșii: “Oștile austro-ungare stăteau într-o poziție de față către față cu oștile italiene, între ei fiind o mică distanță. Soldații austro-ungari se gândiră să facă o glumă de batjocură la adresa italienilor. Cum Italia are forma de cizmă, pe hartă, soldații luară o cizmă, au umplut-o cu tot felul de murdării și o aruncară în tranșeul soldaților italieni. La asta, soldații italieni le răspunseră cu un răspuns foarte potrivit și frumos. Luând o cizmă nouă, o umplură cu portocale, lămâi și alte bunătăți care se fac în Italia. Legară apoi de cizmă o scrisoare pe care era scris: Fiecare dă ceea ce are. Batjocoritorii soldați austro-ungari au rămas rușinați de gluma lor de prost gust.

“Ce bine și frumos ar fi dacă noi, creștinii, am răspunde la batjocura unora cu cinste și demnitate, la rău cu bine, dacă am respecta poruncile divine, dacă L-am avea pe Hristos țintă de urmat și exemplu în toate. Cu siguranță, lumea ar fi una mai bună și mai dreaptă”.

P.S. I Petru cap. 3, vers. 10-12: “Cel ce voiește să iubească viața și să vadă zile bune să-și oprească limba de la rău și buzele sale să nu grăiască vicleșug; Să se ferească de rău și să facă bine; să caute pacea și s-o urmeze; Căci ochii Domnului sunt peste cei drepți și urechile Lui spre rugăciunile lor, iar fața Domnului este împotriva celor ce fac rele”.

Cu dragoste creștină,

părintele Ilie Sărmășanul

Lasă un comentariu