Greva din zona didactică e o chestiune ce reprezintă scularea din adormire a unei categorii care, prin definiție, e defavorizată. Un profesor sau un învățător sau oricine altcineva care câștigă 2.500 de lei pe lună este defavorizat. Are dreptul să ceară ceea ce au obținut și alți defavorizați. Din punctul meu de vedere, aceste mișcări sunt justificate.
În ceea ce privește banii, vreau să spun că întotdeauna sunt bani. Întotdeauna un guvern poate să facă în așa fel încât să scoată bani. Sigur, are nevoie de trei lucruri esențiale: inteligență economică, viziune și curaj politic. Cu tot respectul, la actuala guvernare nu văd deocamdată aceste lucruri. Se pot lua bani dintr-o parte și duși în altă parte, se poate merge până la urmă și cu deficit, dacă există speranța că acel deficit poate fi acoperit cu beneficii. Sunt, de asemenea, și alte căi.
Problema e că, dacă acum se ridică salariile cu 25%, așa cum vor protestatarii, mâine vor fi în piață alte categorii. Mult mai multe categorii. Aceste categorii, care la rândul lor sunt îndreptățite să iasă în piață, nu mai pot să fie acoperite de orice fel de mișcare bugetară. Din punctul meu de vedere, ne aflăm la un pas de a intra cu țara în faliment. Cele trei mari deficite pe care le avem arată că, de fapt, suntem o țară care trăiește pe datorie și ne apropiem de momentul în care nu vom mai putea suporta dobânzile foarte mari.
Există pericolul ca această mișcare a profesorilor să declanșeze un șir mult mai mare de greve care va duce la instabilitate politică. Până la urmă, probabil că se va găsi o soluție și Guvernul va încerca să preia de undeva banii ca să mai acopere cerințele profesorilor. Probabil că va lua de la alte ministere, de exemplu de la Investiții, sau se va împrumuta în continuare.
Eu cred că actualii guvernanți înțeleg faptul că s-a aprins o scânteie care poate să declanșeze mișcări sociale ample și, în condițiile în care suntem la granița unui război, într-o imensă incertitudine pe plan global cu criza care se desfășoară, nu ar fi bine să ajungem la instabilitate politică.
Guvernul care va veni, format din tot aceiași oameni, nu are niciun fel de program. Eu aștept ca cetățean, ca om care lucrează în economie de atâta timp, să înțeleg, dacă vine domnul Ciolacu premier, ce idei are despre economie. Au circulat niște zvonuri că vrea să reducă TVA-ul, că vrea să facă impozitare progresivă, lucruri care nu aveau un fundament. Deci schimbăm, facem o schimbare de guvern, dacă se mai face, fără să plecăm de la schimbarea unui concept de guvernare.
Lucrul care pe mine mă îngrijorează mult este faptul că vom avea o mișcare importantă pe piața muncii. Vom avea din ce în ce mai mulți muncitori străini în România. Problema nu este românească și persistă de mai mult timp, iar acum se dau exemple pe diferite site-uri despre cât de bine este că în Marea Britanie vin muncitori străini. Sunt două mai probleme care trebuie spuse. Această mulțime de muncitori străini, în Marea Britanie sau în Germania, spre exemplu, ori în Franța, Italia, Spania, completează forța de muncă locală, cu anumite meserii și servicii. În România nu completează, ci înlocuiește forța de muncă care pleacă.
Deci, noi golim forța de muncă românească și îi aducem pe alții, fără să mai aduc în discuție problemele care, câteodată, nu sunt plăcut de discutat: vedem că asimilarea unor persoane care vin cu altă cultură, cu alte obiceiuri, cu altă religie, se face foarte greu. Această problemă ar fi putut să fie parțial rezolvată prin această mișcare a profesorilor, printr-un element care în România nu se mai respectă, și anume punerea de acord a disciplinelor din licee și facultăți cu nevoile pieței.
Prof. univ. dr. Mircea Coșea, analist economic
