Directorul general al Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale “Ion I.C. Brătianu” al Academiei Române, prof. univ. dr. Dan Dungaciu, a afirmat miercuri, la o dezbatere dedicată românilor din Ungaria, că, la 100 de ani de la Trianon, românii din această țară sunt “pe cale de dispariție”.
“La 100 de ani de la Trianon, românii din Ungaria sunt pe cale de dispariție. Sunt o specie, dacă vreți, muzeală. Românii din Ungaria, șase, șapte, câți mai folosesc limba română în administrație, sunt de pus în muzee, ca să trecem pe lângă ei să spunem «uite așa ar arăta românii din Ungaria», cât mai sunt în viață, cei șase, șapte vorbitori de limbă română. După care lucrurile se închid sub ochii noștri, ca să spun așa”, a spus Dungaciu, moderatorul dezbaterii “La 100 de ani după Trianon, românii din Ungaria au dispărut. Care sunt efectele pentru relația București - Budapesta?”, desfășurată, miercuri, la Casa Oamenilor de Știință.
Dan Dungaciu a susținut că acest fapt “ridică o problemă tulburătoare, care nu ține doar de relația bilaterală”.
“Dacă România nu-și asumă latinitatea orientală, cum spunea Iorga, cine și-o mai asumă în această parte a lumii?! Ce se întâmplă cu latinitatea orientală, cu românitatea orientală din Serbia, Ungaria, Bulgaria, mă rog, aromânii din Zona Balcanică, românii din Ucraina?! Dacă România nu se mai interesează de asta, evident că această dimensiune va fi ocultată. N-ar fi fost rău ca un proiect care a fost gândit la un moment dat la Institutul Cultural Român, «Limba latină ca limba franca europeană», să fie fost pus în act. Ideea de latinitate a României ar fi fost un element strategic important. Și prin această idee de latinitate și limbă română, accesarea, dacă vreți, a românilor de pretutindeni ar fi fost, iarăși, o chestiune care merita făcută”, a spus profesorul.
Una dintre consecințele acestei lipse de interes este, potrivit lui Dungaciu, și dispariția românilor din Ungaria.
“Ce se va întâmpla peste câțiva ani, dacă nu vom avea o minoritate română în Ungaria, în discuția bilaterală, minoritatea maghiară fiind prezentă în România, minoritatea română nemaifiind prezentă în Ungaria. Care este efectul acestor evoluții istorice și care sunt consecințele strategice geopolitice?”, s-a întrebat Dan Dungaciu.
În cadrul dezbaterii, prof. univ. dr. Gabriel Moisa, de la Universitatea din Oradea, autorul volumului “Românii din Ungaria trianonică (1920-2020)”, a dezvăluit faptul că în Ungaria învățământul bilingv se reduce la “două - trei ore de limba română săptămânal la cele opt școli” din țară.
“Toate școlile despre care dumneavoastră și eu știam, până în urmă cu 15 și 17 ani, că sunt bilingve - și noi avem o altă înțelegere a cuvântului «școală bilingvă» în România - în Ungaria, «școală bilingvă» înseamnă totul în limba maghiară, mai puțin cele două, respectiv trei ore de limba română săptămânală la cele opt școli. Deci, celebrul liceu românesc «Nicolae Bălcescu» din Gyula, Jula, cum îi zic românii din Ungaria, are două ore, cel mult trei ore la clasa a XII-a, respectiv totul, exclusiv, se desfășoară în limba maghiară. Asta înseamnă bilingvism. Poate fi la fel de bine numit Liceul englez «Nicolae Bălcescu», Liceul german «Nicolae Bălcescu», Liceul francez «Nicolae Bălcescu». Acesta este marele favor făcut comunității românești din Ungaria în ceea ce înseamnă învățământul bilingv”, a spus Moisa.
Legat de numărul românilor din Ungaria, Gabriel Moisa a afirmat că, dacă în recensământul din 2001 se consemna faptul că “mai erau 7.995 de români declarați”, cel din 2011 spune că sunt aproape 36.000. “Acolo a fost o manipulare în ceea ce înseamnă recensământul”, a mai susținut Gabriel Moisa. (Agerpres)
