Vocea tuturor se schimbă odată cu înaintarea în vârstă, începând cu pubertatea, când vocea băieților devine mai gravă. Trecând la vârsta adultă timpurie, apoi la vârsta mijlocie și până la sfârșitul vieții, multe voci se ridică în ton, în timp ce unele coboară.
Adesea, vocea unei persoane se stinge odată cu vârsta, devine mai neclară și răgușită, în timp ce, la polul opus, vocile unora devin mai grave.
Vocea începe să “scârțâie” după 50 de ani
Oamenii de știință americani de la Universitatea din Cleveland, citați de descopera.ro, susțin că astfel de schimbări au loc ca urmare a modificărilor intervenite în organism.
Ei explică faptul că articulațiile laringelui, care formează cutia vocală, se pot rigidiza în timp, iar cartilajul se poate calcifica. În plus, corzile vocale în sine pot deveni mai puțin flexibile și mai uscate, iar mușchii devin mai slabi. De asemenea, un rol îl joacă și probleme precum astmul și alergiile.
Vocile nu se schimbă în același mod la toată lumea. Vocile unor oameni încep să “scârțâie” de la 50 de ani, în timp ce alții nu vor da semne similare până la 80 de ani. Acest lucru apare deoarece sănătatea corporală poate varia foarte mult în funcție de persoanele care aparțin exact aceluiași grup demografic.
Deficiențele de sănătate pot fi, de asemenea, extrem de localizate, iar vocea, ca o creație a mușchilor, țesuturilor, membranelor, cartilajului, fluxului de aer, este un produs secundar al sănătății fizice localizate.
După cum explică specialiștii, tonul natural și original al vocii cuiva, în special lungimea, grosimea și flexibilitatea corzilor vocale și forma cavităților din jur, este produs de o multitudine de elemente complexe.
Atunci când cineva vorbește sau cântă, aerul călătorește în sus prin faringe (gât), iar corzile vocale din laringele adiacent se deschid și vibrează ca niște steaguri în vânt. Vibrațiile mai rapide produc înălțimi mai mari, iar vibrațiile mai lente produc înălțimi mai mici. O persoană poate învăța să își controleze forma și sunetul vocii, dar fiziologia înnăscută dictează o mare parte din suntetul natural.
Orice modificare a gâtului sau a cutiei vocale schimbă vocea cuiva. Mușchii se micșorează odată cu vârsta, membranele mucoasei se subțiază și țesutul conjunctiv, precum cartilajul, devine mai dur, iar toate aceste schimbări produc ceea ce recunoaștem ca fiind “voce în vârstă”.
Prevenirea, prin cântat și fredonat...
Deși niciunul dintre noi nu poate împiedica procesul de îmbătrânire, există lucruri pe care le putem face pentru a ne întări vocea și a încetini deteriorarea întregului aparat vocal.
Acest lucru este deosebit de important pentru oamenii care trebuie să vorbească mult în fiecare zi, cum ar fi profesorii, avocații, oamenii de afaceri sau artiștii interpreți. Persoanele din aceste profesii prezintă un risc mai mare de deteriorare vocală în timp.
Pentru a-și conserva vocea, oamenii își pot examina gâtul, laringele și corzile vocale și pot apela la ajutorul unui patolog de vorbire. Medicii folosesc instrumente specifice, cum ar fi laringoscoapele, tuburi cu camere mici la capăt, pentru a examina aparatul vocal sau pentru a face filmări video cu încetinitorul corzilor vocale în timp ce acestea vibrează. Există, de asemenea, analize acustice ale sunetelor pe care cineva le scoate în timp ce vorbește sau cântă, precum și electromiografie laringiană, care implică introducerea unor ace mici în cutia vocală pentru a măsura conductivitatea electrică.
În ceea ce privește tratamentul și prevenirea, experții recomandă fredonatul și cântatul zilnic, acasă, dar nu într-un mod excesiv. De asemenea, este indicat să nu strigi prea mult, să nu fumezi, să bei suficientă apă și să dormi suficient.
Intervențiile medicale includ terapia vocală pentru a îmbunătăți puterea și rezistența vocală, o intervenție chirurgicală reconstructivă a gâtului mult mai invazivă și chiar injecții cu botox. (L.P.)
Lucreția Pop
(Sursa foto: freepik.com)
