În tradiția populară, ianuarie – “Gerar”- este luna în care se deschid cerurile, marcând începutul unui an nou și trecerea într-o altă etapă a vieții * Dacă în ianuarie nu este ger și zăpadă, vom avea parte de ele în lunile martie și aprilie * Dacă pământul este neacoperit și suflă vânturi calde, e semn rău * Dacă e moină, primăvara va fi friguroasă și vara călduroasă* Dacă luna ianuarie e caldă, atunci în decursul anului nu e semn de mană * Dacă în ianuarie e ger, vara va fi secetoasă și călduroasă, iar dacă e timp frumos, vara va fi ploioasă.
1 ianuarie – Sfântul Ierarh Vasile cel Mare (Anul Nou)
Prima zi a anului, care celebrează sărbătoarea Sfântului Vasile, este una cu rădăcini creștine, ancorată în marea sărbătoare a Crăciunului, fiind denumită și “Crăciunul Mic” sau “Fratele Crăciunului”. În tradiția populară, Sfântul Vasile apare ca unul dintre sfinții care au făcut minunile cele mai mari, fiind păzitor de duhuri rele. Sfântul Vasile a dus lupte grele pentru credința ortodoxă. Prin cuvântările sale, a lovit în credințele ereticilor, apoi a dat învățături și îndemnuri pentru buna întocmire a vieții de zi cu zi, a păstorit “turma lui Hristos”, învățând pe toți și ajutând pe săraci, pe bolnavi și pe bătrâni, în așezământul său vestit, numit Vasiliada. Se spune că rugăciunile Sfântului Vasile scot duhurile rele și necurate din oameni.
În ziua de Sfântul Vasile, primul musafir care îți intră în casă e bine să fie un bărbat. Cum ți-a fost musafirul, bogat ori sărac, așa va fi și anul tău. Este bine să bei mult vin în această zi, existând credința că atât vin cât va bea omul în această zi, atât sânge va avea în obraz în timpul anului * Copiii se duc cu sorcova și le urează celor apropriați sănătate și putere de muncă. Gospodarii primesc urătorii și îi servesc cu dulciuri, fructe și colaci * Dacă noaptea de Sfântul Vasile este “lină și senină”, este un semn că noul an va fi unul bun * Un alt obicei răspândit este atingerea unui miel în ziua de Sfântul Vasile; acesta aduce noroc și bogăție * Este bine să fii îmbrăcat cu haine frumoase sau noi în ziua de Anul Nou pentru că acum toate se înnoiesc și în acest fel o să-ți meargă din plin tot anul, având parte de noroc, sănătate și bucurie de la Domnul.
6 ianuarie – Boboteaza – Botezul Domnului
Este una dintre cele mai mari sărbători ale anului, care evocă botezul în apa Iordanului a Mântuitorului Iisus Hristos de către Sfântul Ioan Botezătorul. În ajunul și în ziua de Bobotează, în toate bisericile ortodoxe, se sfințește agheasma cea mare.
De asemenea, Boboteaza marchează încheierea sărbătorilor de iarnă dedicate Crăciunului, fiind o sărbătoare a purificării naturii, a apelor, de forțele răului. Este cunoscută și sub numele de “Epifanie”, “Teofanie”, “Arătarea Domnului” sau “Descoperirea cuvântului Întrupat”.
În această zi, există tradiția conform căreia preoții sfințesc toate apele din care oamenii vor lua, mai apoi, pentru a stropi gospodăriile, casele și animalele, păstrând restul apei în sticle, pentru leac.
În satele și orașele traversate de râuri există obiceiul ca preoții să arunce crucea în apa înghețată, iar tinerii curajoși au datoria de a o scoate la mal. Se spune că acela care va izbuti va avea parte numai de bine și va fi ferit de toate bolile.
Conform spuselor populare, la Bobotează, când preotul înmoaie crucea în apă, toți dracii ies din adâncuri și rătăcesc pe câmpuri până ce se termină sfințirea apelor. Nimeni nu-i vede, în afară de lupi, care se iau după ei și, unde-i prind, acolo îi sfâșie. Din această cauză, există și superstiția conform căreia nu ai voie să lași rufe pe sârmă deoarece dracii, în fuga lor, se pot ascunde printre ele. După Bobotează nu se spală cămășile timp de două săptămâni deoarece apele sunt încă sfințite.
În ziua de Bobotează, bătrânii spun că dacă vremea e frumoasă, atunci anul va fi bogat în pâine și pește. Dacă la Bobotează vremea a fost rece, atunci după ieșirea cu “Iordanul” se va înmuia, iar dacă vremea a fost caldă, atunci se va înăspri.
Conform tradiției, creștinii trebuie să mănânce grâu fiert și să se bea vin roșu, dar numai după ce au ținut post negru și după ce preotul le-a sfințit casa. Toate acestea au, în general, un rol de îndepărtare a răului.
În ziua de Bobotează, tinerii merg pe la casele oamenilor și le colindă animalelor pentru sănătatea și rodul acestora.
Peste obiceiurile creștine de sfințirea apelor s-au suprapus și multe practici păgâne: afumarea grajdurilor și a vitelor pentru alungarea duhurilor rele din acestea, aprinderea focurilor pe câmp sau colindele însoțite de tot felul de strigături și zgomote.
Se crede că, dacă în dimineața Ajunului de Bobotează pomii sunt încărcați cu promoroacă, ei vor avea rod bogat.
Cei necăsătoriți, dacă se împiedică și cad pe gheață în ziua de Bobotează, este semn sigur că se vor căsători în acel an.
7 ianuarie – Soborul Sf. Prooroc Ioan Botezătorul și Înaintemergătorul Domnului
Ziua Sfântului Ioan Botezătorul reprezintă încheierea oficială a sărbătorilor de iarnă începute la Sfântul Nicolae, pe 6 decembrie. Este cunoscută și sub numele de “Sânt-Ion”, “Înaintemergătorul Domnului” sau “Soborul Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul”.
Se știe din tradiția populară că Sfântul Ioan este protectorul pruncilor, ferindu-i de rele, mai ales să nu moară nebotezați. Este o zi de bucurie, iar cine nu se veselește în această zi va fi trist tot timpul anului.
Unii oameni serbează ziua de Sfântul Ion pentru ca Dumnezeu să le ferească gospodăriile de foc și animalele de fiarele sălbatice.
În ziua de Sfântul Ion există obiceiul “iordănitului” – de fapt, o petrecere a nevestelor: femeile se adună la o gazdă, unde aduc alimente și băutură, apoi petrec până dimineața, spunând că “se iordănesc”.
Un alt obicei întâlnit în ziua de Sfântul Ion: mai mulți tineri care au luat de la preot, în ajunul Sfântului Ion, agheasmă de la Bobotează, merg de dimineață la biserică și, după terminarea slujbei, stropesc pe fiecare om care iese, apoi îl urează. Oamenii “iordăniți” trebuie să-i răsplătească pe urători cu bani, cu care, seara, chefuiesc.
Ioan este nume iudaic: “Iohanan”, prescurtare din “Iehohanan” și înseamnă “Dumnezeu s-a milostivit”. Foarte mulți români poartă numele de Ion (forma neaoșă), Ioan, Ioana (fie ca atare, fie în diferite variante: Ionel, Nelu, Ionică, Nică, Ionuț, Onuț, Ionela, Nela, Ionica, Oana ș.a.), alcătuind cea mai bogată familie onomastică de la noi.
Tradiția spune că în dimineața zilei de Sfântul Ion fiecare om trebuie să se stropească cu agheasmă nouă, pentru a fi ferit de boli în decursul anului.
Conform tradiției populare, după Sfântul Ion se botează gerul, adică se înmoaie frigul și începe să se facă mai cald.
16 ianuarie: Sânpetrul Lupilor
Potrivit legendei, la începuturile lumii, câinii și lupii umblau împreună, dar când diavolul a vrut să-i ațâțe împotriva lui Dumnezeu, câinii nu ar fi acceptat. De atunci câinii au rămas ființele lui Dumnezeu, iar lupii – ființe ale Necuratului.
Sânpetrul lupilor este o sărbătoare care se ține pentru ca lupul să nu facă pagube în gospodării, iar oamenii să fie feriți de boli și arsuri. Se spune că, în această zi, lupii se strâng în haite la urlători (loc de trecere al lupilor), unde încep să cânte, invocându-și divinitatea, Sânpetrul lupilor (sau Sânpetrul de iarnă), să vină pentru a le împărți prada ce li se cuvine pentru un an de zile. Sânpetrul sosește la miezul nopții, pe un cal alb, și împarte fiecărui lup câte-o oaie, un miel sau o căprioară, lupii urmând să nu se atingă decât de darul primit. Se zice că un om curios din fire s-ar fi dus în pădure, odată, să vadă și el cum se adună lupii. La sfârșitul adunării, a venit și un lup șchiop, rugându-l pe Sânpetru să-i dea și lui ceva. Cum nu mai rămăsese nimic, Sânpetru i l-a dat pe omul din copac. De atunci, oamenii nu mai au curajul să iasă la pădure în noaptea de Sânpetrul lupilor. Această sărbătoare este considerată miezul iernii, momentul în care începe să se înmoaie gerul și se fac pregătirile pentru muncile de primăvară. De Sânpetrul lupilor nu se toarce, nu se coase, nu se pieptănă, nu se împrumută și nu se dă din casă. Femeile nu lucrează lână, ca să nu le mănânce lupii oile. Nu se gătește carne, dar se mănâncă plăcinte. Cine nu mănâncă plăcinte în această zi se rătăcește în călătorii. Nu se scoate gunoiul sau cenușa din casă pentru ca lupii să nu se înmulțească.
30 ianuarie – Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur
Sărbătoarea semnifică unitatea creștinilor. După ani de dispute între comunitățile creștine, pe tema: cine este mai mare ca teolog dintre cei trei ierarhi, s-a hotărât, în timpul împăratului bizantin Alexios I Comnenul (1081-1118), ca 30 ianuarie să fie ziua de cinstire comună a celor trei ierarhi.
Pentru a le recunoaște valoarea teologică, prin hotărârea luată la Atena, la primul Congres al Profesorilor de Teologie din anul 1936, Sfinții Trei Ierarhi au devenit patronii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic ortodox din întreaga lume.
Bătrânii spun că este bine ca în această zi să se dea de pomană o lumânare. Se spune că, așa, vei avea întreaga viață plină de lumină. Se mai face și o colivă care trebuie dusă în biserică și sfințită, apoi se împarte la oamenii săraci * Despre muncile câmpului și despre vreme se zice că în această zi încolțește grâul sub zăpadă, cel care a rămas neîncolțit de cu toamnă * Tot în această zi se schimbă și vremea. Dacă streșinile curg, primăvara va fi friguroasă; dacă este ger, vara va fi călduroasă * Tradiția populară spune despre cel care va lucra în această zi, că îi va merge rău “în ale casei” * Fetele se roagă să aibă o căsnicie fericită și se fac praznice de pomenire a morților din familiile credincioșilor. (surse documentare și foto – azm.gov.ro, traditii-superstitii.ro B365.ro, crestinortodox.ro)
Documentar de ILEANA SANDU