Anul nou nu a început și nu începe peste tot în lume la 1 ianuarie. Această zi marchează începutul de an numai în culturile care folosesc calendarul de 365 de zile. 1 ianuarie a devenit ziua începutului de an în 46 îHr, când Iulius Caesar a dispus întocmirea unui calendar care să reflecte mai bine anotimpurile în succesiunea lor.
* Romanii au denumit prima lună a anului după Ianus, “zeul începutului” și păzitor al ușilor și al tuturor intrărilor. El avea două fețe, putându-se uita înainte și înapoi, în același timp. La miezul nopții de 31 decembrie, romanii și-l imaginau pe Ianus privind înapoi, la anul care tocmai se termina, și înainte, spre anul nou. Tot romanii sunt cei care au împământenit obiceiul darurilor de Anul Nou: în această zi, ei își ofereau unii altora crengi de arbori considerați sacri, spre a le aduce noroc. Mai târziu, monedele pe care era încrustat chipul lui Ianus au devenit cele mai obișnuite daruri de Anul Nou.
* În Evul Mediu, creștinii au mutat începutul de an în ziua de 25 decembrie, ziua nașterii lui Iisua Cristos. Apoi, prima zi a anului a fost considerată ziua de 25 martie (sărbătoarea Bunei Vestiri). În secolul al XVI-lea, papa Grigore al XIII-lea a revizuit calendarul iulian și ziua de 1 ianuarie a redevenit cea dintâi zi a anului.
* Calendarul iulian și cel gregorian sunt calendare solare. Unele culturi recunosc și folosesc, însă, calendarul lunar, care are mai puțin de 365 de zile, întrucât se bazează pe fazele lunii. Chinezii, de pildă, folosesc un calendar lunar, noul an începând la prima lună plină după ce soarele intră în Vărsător (undeva între 19 ianuarie și 21 februarie).
* Anul nou evreiesc, Rosh Hashanah, este sărbătorit în primele două zile ale primei luni Tishri (septembrie sau octombrie, potrivit calendarului nostru).
Deși prima zi a anului nu este aceeași peste tot în lume, ea constituie, pentru toată lumea, prilej de bucurie și de sărbătoare. În Franța, copiii le oferă părinților daruri confecționate de ei. În Italia, oamenii adună vâsc la ușa casei, acesta fiind considerat aducător de noroc. În Scoția, tradiția spune că prima persoană care intră în casă de Anul Nou va aduce și va avea noroc. În Japonia, Anul Nou este sărbătorit vreme de trei zile. Toată lumea primește în dar haine noi. În ajunul noului an, în templele budiste, clopotele alungă anul vechi. Ele răsună de 108 ori, o dată pentru fiecare dintre cele 108 rele, câte consideră japonezii că sunt în lume.
În SUA, obiceiurile de Anul Nou au fost încetățenite de olandezii din New Amsterdam, pe la anul 1750. La New York, zeci de mii de oameni se adună în Times Square, unde, exact la miezul nopții, din vârful unui zgârie-nori este lăsat să cadă un glob colorat, uriaș. (I.S.)
Ileana Sandu