L-am cunoscut pe Mihai acum mai bine de 20 de ani! El lucra la gaterul de pe Sălciilor, în Sâncrai,și ne mai întâlneam la barul “Amigo”, dimineața la o cafea sau seara la o bere. Era venit din Moldova de pe lângă Târgu – Frumos, așa cum ne povestea el.
Ne-am reîntâlnit de curând la intrarea în Pănet, el trebăluind pe lângă un solar încă neterminat.
– Salut Mihai! Ce faci pe aici?
L-am salutat eu, bucuros de revedere.
– Salut! Mă bucur că te revăd! Uite construiesc un solar pentru legume.
Apoi discutând am aflat că s-a căsătorit, are două fetițe, locuiește în Pănet, și a devenit un mic producător de legume.
– Foarte frumos! Felicitări! Să-ți trăiască familia!
– Mulțumesc!
– Cum e treaba cu legumele? Cum te descurci?
– Ca să faci așa ceva trebuie în primul rând să-ți placă și să te dedici total în ceea ce faci. Altfel nu ai sorți de izbândă.
– Tu faci toată munca? Este totuși o suprafață mare.
– Doar eu, da. Eu și bunul Dumnezeu care îmi dă puterea de a munci! Este greu dar nu prea găsești oameni care să se preteze la o astfel de muncă și atunci prefer, pe cât posibil, să mă descurc cu forțele proprii.
– Ce cultivi în solar?
– Aici am avut castraveți iar în această perioadă am cultivat vinete. Am acuma un soi foarte bun cu semințe puține, Mirval se numește și care are o “pulpă” deosebit de gustoasă. În afara solarului am plantat răsaduri de varză și conopidă.
– Cum e cu desfacerea, cu vânzarea?
– Am niște magazine care cumpără. Mă sună oamenii de prin zonă, care văd prospețimea legumelor culese în momentul în care mi se solicită. Mi-ar plăcea să fim mai mulți producători, să ne asociem și să creem o zonă recunoscută pentru legumele de calitate oferite. Poate pe viitor.
– Sunt sigur că ai momente în care îți vine să predai armele. Ce te impulsionează pentru a merge mai departe?
– Omul are nevoie de mâncare. Pământul este cel care ne oferă această sursă de hrană. Dacă toți cei care se ocupă de acest lucru am renunța ce s-ar alege cu populația. De unde s-ar hrăni? Statul ar trebui să sprijine și să încurajeze extinderea micilor producători. Eu, încă , am plăcerea și dorința de a face acest lucru. Viitorul nu știm ce ne va oferi.
– Frumoase cuvinte. Frumoase și vinetele. Cumpăr și eu să le testez calitatea. Îi spun mai în glumă.
– Hai că îți pun câteva să duci la nevastă!
– Mulțumesc și succes în tot ceea ce faci! Am să mai trec pe la tine.
– Te aștept!
Alexandru Ciula
(Sâncraiu de Mureș)