Nicu Covaci: “Mama mea e din Basarabia!”

Distribuie pe:

Foarte puțin se cunoaște cât de puternic i-a influențat pe românii de la Est de Prut, în anii ocupației ruso-sovietice, formațiile artistice și cântăreții din România. Ansamblurile “Phoenix” și “Mondial” se aflau în topul preferințelor studenților basarabeni și bucovineni, chiar dacă autoritățile comuniste și KGB-ul de la Chișinău au interzis vânzarea de discuri și cărți românești în RSSM, organizând “epurări” periodice și expulzând “naționaliștii români sau antisovietici” din rândul profesorimii și tineretului de la Universitate, Politehnică, Medicină și Institutul pedagogic.

După confruntările studenților și bătăile cu miliția la “Teatrul Verde” din anul 1970, în urma concertelor trupei “Mondial”, în RSSM a fost organizată o campanie acerbă și îndelungată împotriva a tot ce însemna sau adia a România. Adevărul e că “cei cu inima română” din teritoriile ocupate, totuși, sfidau interzicerile și amenințările satrapilor de la Chișinău, se duceau la librăriile “Drujba” din Moscova, Leningrad, Odessa, Kiev sau Lvov și cumpărau de acolo reviste, cărți și discuri românești.

Cine deținea înregistrări cu “Phoenix” și “Mondial” (inclusiv discuri cu o listă lungă de mari interpreți români) era mai mult decât un mare norocos, chiar dacă nimerea, inevitabil, în vizorul ciclopilor de la omniprezentul KGB.

Adunasem în anii de studenție o incredibilă bibliotecă de cărți românești pentru acele vremuri de interdicții în lanț și o foarte bogată colecție de discuri de muzică românească, pe care le țineam ascunse în câteva valize și genți băgate într-un “sărăieș” din centrul Chișinăului, la cumnatul meu. În orele libere, alegeam unele cărți și discuri, mă duceam la colegul și prietenul meu Gioni Grecu, un român de zile mari, care avea o locuință boierească la “Valea Morilor”, unde savuram libertatea, tinerețea, muzica românească și puneam “țara la cale”, cum să salvăm Moldova de ruși etc. Gioni deținea multe înregistrări muzicale pe peliculă, pe care le ascultam ahtiați la un magnetofon “Minsk”, de foarte bună calitate acustică. Descendent dintr-o familie de intelectuali de pe malul Prutului, de la Văleni, Gioni știa să creeze o atmosferă românească, de acasă, respectând un ritual de întâmpinare a mea prin apăsarea butonului de la magnetofon, de unde se revărsa o melodie emoționantă din Țara liberă. Dacă mă întâmpina cu: “E haiduc și e vestit/Andrii Popa cel voinic”, știam că ne vom lansa în lungi dezbateri politice, din care doar articolele lui Eminescu ne ajutau să ieșim, cu acel citat mai puternic decât un imperiu: “Suntem români și punctum!” Mai totdeauna, “Phoenix”-ul participa la discuțiile noastre de taină, aducându-ne doza de Libertate, Limba Română și Țara adevărată. Nicu Covaci făcea parte totală din viața a doi studenți basarabeni, care visau să rupă Basarabia din gheara ocupanților și facă Reîntregirea României.

Peste ani și ani, într-o zi de mai 1991, împreună cu scriitorul și ecologistul Gheorghe Malarciuc și doi frați români de la Timișoara, țineam drumul la o conferință internațională, în Africa de Nord. Zborul îl făceam de pe aeroportul din Otopeni. Pe coridorul ce ducea spre locul de îmbarcare, timișorenii au dat peste un grup de prieteni de-ai lor. Între ei, imediat

l-am recunoscut pe Nicu Covaci. De necrezut! Auzind că suntem din Basarabia, parcă ar fi tresărit, apoi ne-am strâns frățește mâna. “Știu ce înseamnă să fii român basarabean. Mama mea e din Basarabia. De la ea am luat educația și voința de a merge înainte.”

Întâlnirea-fulger a durat câteva clipe și părea mai mult un vis. Anii au trecut în goană nebună. Pe Nicu Covaci nu l-am mai întâlnit, dar îl păstrez de peste o jumătate de veac lângă inimă. Împreună cu acea strângere frățească de mână, am adăpostit cuvintele lui, pentru totdeauna, în memorie: “Știu ce înseamnă să fii român basarabean. Mama mea e din Basarabia! De la ea am luat educația și voința de a merge înainte”.

Basarabia românească te-a iubit și te iubește, Nicu Covaci! Și îți este recunoscătoare!

Dumnezeu să-ți aducă liniștea, pacea și odihna de veci, suflet zbuciumat!

Alecu Reniță

Chișinău

(foto - a1.ro)

Lasă un comentariu