Partidele politice au intrat, din nou în pelerinaj. Nu, nu este vorba despre moaștele Sf. Parascheva sau ale vreunui alt sfânt sau sfântă. Nu, nu s-au aliniat la vreo relicvă christică regăsindu-și în al 12-lea ceas drumul către Sinele Superior.
Pelerinajul pre-alegeri este la Birourile Electorale încărcați cu patru exemplare ale listelor de susținători, condiție esențială pentru depunerea și acceptarea unei candidaturi.
În ultimii ani, forțați mai ales de pandemia de Covid, guvernanții au mai digitalizat diverse activități, au început să apară tot mai des instituții unde poți trimite documentele pe e-mail și să primești, tot așa, răspunsurile, avizele sau certificatele de care ai nevoie.
Totuși, în procesul electoral, digitalizarea se lasă așteptată ca fata mare la măritat. Mai ales când vine vorba de listele cu semnăturile de susținere. Aici se semnează cu pixul pe hârtie, iar hârtiile astfel strânse, care nu sunt deloc puține, sunt duse cu surle și trâmbițe la Biroul Electoral spre depunere și validare.
Încolonați frumos, îmbrăcați cu hainele de duminică, actorii principali ai spectacolului electoral ne transmit ora și data la care ne vor demonstra, prin volumul dosarelor cu șină, cât sunt ei de susținuți în demersul lor de a-și așeza șezutul pe un scaun de parlamentar.
Un fel de concurs de popularitate pe sistemul cine strânge cele mai multe like-uri, deși, orice cetățean poate da Like fiecărui candidat sau partid.
Așa merge la noi, cu dosarul sub braț, pozând frumos și debitând discursuri pompoase. Ce se întâmplă după alegeri, nu mai contează. Ne revedem peste patru ani, tot cu dosarele, tot cu pixul albastru.
Sanda Vițelar