Insurecţia armată din 1944 se înscrie în istoria României drept capitolul glorios al istoriei poporului român pentru eliberare naţională şi socială.
După 24 august 1944 România a intrat într-o nouă fază a războiului antihitlerist, aceea în care, sub comanda Marelui Stat Major Român, a urmat eliminarea trupelor germane de pe teritoriul naţional aflat sub jurisdicţia guvernului român, regruparea armatelor 3 şi 4 române de pe frontul din Moldova, concomitent cu acoperirea frontierei şi a liniei de demarcaţie vremelnice din Podişul Transilvaniei, Crişana şi Banat cu o deschidere frontală de circa 900 km, respectiv trecerea la ofensivă pentru eliberarea părţii de nord a Transilvaniei.
Acţiunile militare desfăşurate în luna octombrie 1944 pentru eliberarea părţii de nord a Transilvaniei, cunoscute sub numele de Operaţia „Cluj”, s-au înscris în cadrul Operaţiei strategice „Debreţin”, executată de Frontul 2 Ucrainean, a cărei concepţie generală prevedea executarea a două lovituri convergente: una principală, pe direcţia Arad-Debreţin, şi alta ajutătoare, pe direcţia Cluj-Debreţin.
În cadrul acestei operaţii, misiunea Armatei a-4-a Române era de a trece la ofensivă pe direcţia generală: Luduş, Bonţida, Jibou, Carei, pentru a nimici forţele principale ale Armatei a-2-a Ungare şi pentru a depăşi, la sfârşitul operaţiei, frontiera româno-ungară.
S-a hotărât purtarea loviturii principale cu Corpul 6 Armată, la flancul stâng (Diviziile 7, 9, 21 Infanterie), şi o altă lovitură, la flancul drept, cu Corpul de Munte (Diviziile 3, 6 Infanterie şi 1 Munte), având între ele o grupare de legătură (Corpul 2 Armată cu Diviziile 20 Infanterie, 8 Cavalerie), Divizia 11 Infanterie fiind păstrată în rezervă.
Ofensiva s-a desfăşurat în trei etape.
Într-o primă etapă (9-11 octombrie 1944), dispunând de nouă divizii (trei divizii fiind date ca întărire Armatei 27 Sovietice), Armata a-4-a Română a declanşat ofensiva la 9 octombrie, pe un front de 70 km, rupând succesiv aliniamentele de apărare ale inamicului de la linia de contact (între Târgu-Mureş şi Turda) până în faţa înălţimilor aflate la vest de Someşul Mic.
La 11 octombrie, a fost eliberat cel mai mare oraş din Transilvania, Clujul, de Diviziile 18 Infanterie şi 2 Munte, care au învăluit oraşul pe la nord-est şi, respectiv, pe la vest, fiind sprijinite şi de forţe sovietice din Corpul 104 care au acţionat frontal.
În cea de a doua etapă (14-20 octombrie 1944), trupele Armatei a-4-a Române au executat, împreună cu trupele sovietice vecine, o urmărire viguroasă a inamicului prin „Poarta Someşului”, au zdrobit rezistenţele opuse de gărzile acestuia, au rupt din mişcare aliniamentele de apărare organizate pe culmile muntoase Lăpuş, Mezeş, Făget şi au ajuns la vest de Munţii Apuseni, în Câmpia Tisei. Tot în această etapă, Divizia 2 Munte a înaintat pe direcţia Huedin, Ciucea, pe Valea Crişului Repede, la 18 octombrie trecând frontiera şi intrând în compunerea Armatei a-I-a Române.
În cursul celei de a treia etape a operaţiei (21-25 octombrie 1944) a fost realizată eliberarea completă a teritoriului naţional de sub ocupaţia hitleristo-horthystă.
Ofensiva a fost reluată în dimineaţa zilei de 22 octombrie cu Corpul 6 Armată, pe direcţia Sărmăşag, Carei şi Corpul 2 Armată, pe direcţia Belting, Bighiş.
La flancul drept al Armatei a-4-a Române a acţionat în continuare, spre Satu Mare, Armata 40 Sovietică, iar la flancul stâng, Armata 27 Sovietică.
Pentru eliberarea oraşului Carei, s-a decis executarea unei ample manevre dublu învăluitoare cu forţele a patru divizii ale Corpului 6 Armată, care aveau misiunea de a nimici trupele duşmane din zona oraşului, în timp ce Corpul 2 Armată, în dreapta, cu forţele Diviziei 11 Infanterie, trebuiau să acţioneze pe la sud împotriva rezistenţei inamicului din Satu Mare.
Atacul a început în seara zilei de 24 octombrie şi, în aceeaşi seară, militarii Diviziei 9 Infanterie au pătruns în Carei, unde au angajat lupte de stradă.
În zorii zilei de 25 octombrie 1944, după lupte grele, ultima localitate românească mai importantă de la frontiera de vest a ţării a fost eliberată.
La 25 octombrie, în urmă cu 66 de ani, după lupte grele purtate în cadrul unei operaţii de amploare, care a implicat cooperarea cu unităţile sovietice, militarii Armatei a-4-a Române eliberau Careiul, aflat la graniţa de nord-vest a ţării, ultima localitate de pe teritoriul naţional rămasă sub ocupaţia hitleristo-horthystă.
Izbânda a fost marcată,în acea zi istorică, prin arborarea drapelului românesc deasupra primăriei oraşului de militarii Regimentelor 34 şi 40 Infanterie din Divizia 9 Infanterie „Mărăşeşti” (Corpul 6 Armată), care participaseră direct la confruntările acerbe din zona de operaţii
Aşadar, militarii Diviziei a-9-a Infanterie au degajat, la Carei, ultima brazdă de pământ românesc, încununând astfel lupta şi jertfa zecilor de mii de combatanţi pentru eliberarea Ardealului, luptă începută în Carpaţii Orientali, chiar în noaptea de 23/24 august 1944.
Astfel s-a eliberat întreg teritoriul de 43.492 kmp, ocupat prin Dictatul criminal de la Viena, refăcându-se în partea de Vest adevăratele hotare de stat ale României.
O zi mai târziu, la 26 octombrie, Ministrul de Război, generalul Mihai Racoviţă, declara: „Românii, cu mic, cu mare, tresaltă la sunetul trâmbiţelor biruitoare. Ardealul a revenit astăzi, prin luptă dreaptă si jertfă vrednică, la trupul din care a fost rupt”.
Pentru a statornici în memoria posterităţii semnificaţia acestei măreţe zile, 25 octombrie a devenit ulterior ZIUA ARMATEI ROMÂNE.
Prin reaşezarea la locul lor a bornelor de hotar, graniţa de vest a României îşi recapătă conturul ei firesc. După patru ani, drapelele tricolore româneşti fluturau din nou pe plaiurile legendare ale Transilvaniei. Gândurile şi simţămintele celor ce au trăit acele grele momente de neuitat, erau dominate de convingerea că s-a săvârşit un act de dreptate istorică.
Bilanţul luptelor purtate de armata română pentru desăvârşirea eliberării Transilvaniei este ilustrativ pentru efortul major de război al naţiunii române în apărarea idealurilor sale de libertate şi unitate. Armata română a angajat, între 1 septembrie – 25 octombrie 1944, 27 de divizii, un corp aerian şi două brigăzi de artilerie antiaeriană, totalizând un efectiv de 265.735 militari (100.000 militari mai mult decât prevederile convenţiei de armistiţiu).
Deşi victorioasă pe câmpul de luptă, aureolată prin jertfa de sânge a celor care au pus Patria mai presus de ei înşişi, armata română avea să fie supusă, după 1945, unui proces de transformare întemeiat pe noile realităţi politice postbelice.
Devenită simbol al tuturor bătăliilor şi eroilor neamului românesc, data de 25 Octombrie a rămas întipărită în sufletele românilor ca zi în care ţara îşi sărbătoreşte Armata şi pe cei care au fost sau sunt în slujba ei. (Colectiv de autori) (sursa – jandarmeriaromana.ro)
