Sfântul Mare Mucenic Dimitrie a trăit în timpul împăraților Dioclețian (284-305) și Maximian (286-305). Întrucât nu a ascuns că este creștin, a fost întemnițat. Iubind viața ascetică, se va retrage într-o peșteră. Nu se știe cât timp a stat acolo și nici când a trecut la cele veșnice. Tradiția spune că, înainte de a muri, s-a așezat singur între două lespezi de piatră, ca într-un sicriu, fiind acoperit în timp de apele râului. Sfântul Dimitrie a fost martirizat la Sirmium (Sremska Mitrovita, în Serbia), iar moaștele sale au fost aduse în Tesalonic, pe 26 octombrie 413. Biserica actuală în care se află moaștele Sfântului Mucenic Dimitrie a fost transformată în moschee în anul 1493 și redată cultului creștin în anul 1912. Originea numelui Dimitrie e grecească și amintește de vechea zeiță Demeter. Creștinismul a impus numele masculin Demetrios, explicat uneori ca simplificare a lui „demomater” – „maica poporului” (demos – popor; mater – mama). La noi, pe lângă numele bărbătești Dumitru, Dimitrie (cu variante și diminutive ca Mitrea, Mitru, Mitu, Dima, respectiv Mitruș, Mitruț, Mitrel, Mitrică, Mituș, Mitel, Mitică, iar uneori Mitty, sub influența occidentală), există și numele femeiesc Dumitra, cu diminutivul Dumitrița.
De „Sâmedru” (Sfântul Dumitru), are loc arderea rituală a unui animal-jertfă (oaia) sau numai aprinderea unui rug pe care arde substitutul jertfei, de obicei un arbore. Ion Ghinoiu, în lucrarea „Panteonul românesc”, descrie ceremonialul „Focul lui Sâmedru”, subliniind spectaculozitatea sa: „În după-amiaza zilei de 25 octombrie, cetele de copii însoțite de câte 2-3 feciori merg în pădure, aleg pomul care va fi incinerat, îl doboară, îl curăță de crengi și îl aduc pe locul unde se va aprinde rugul funerar (…). Când rugul începe să lumineze cerul, copiii izbucnesc în strigăte de bucurie, adresând invitația la cea mai mare sărbătoare a anului: Hai la Focul lui Sâmedru! În jurul rugului se adună, pe vecinătăți, copii, tineri, maturi și bătrâni. Toată suflarea satului participă la taina renașterii zeului prin ritul funerar de incinerare. Femeile împart, ca la înmormântarea oamenilor, covrigi, fructe și băutură…”.
Sfântul Dumitru este considerat și patronul păstorilor. Este ziua în care ciobanii află cum va fi iarna. Aceștia își așază cojocul în mijlocul oilor și așteaptă să vadă ce oaie se va așeza pe el. Dacă se va culca o oaie neagră, iarna va fi bună, iar dacă se va culca o oaie albă, iarna va fi aspră. Un alt mod de a afla cum va fi iarna este să urmărești mersul oilor în dimineața sărbătorii Sfântului Dumitru. Dacă dimineața se va trezi întâi o oaie albă și va pleca înspre sud, iarna va fi grea; dacă se va trezi o oaie neagră și va pleca spre nord, iarna va fi ușoară.
De Sfântul Dumitru se tocmesc servitorii pentru diverse treburi și se strică stânele. Țăranii tund coama cailor până la trei ani, ca să aibă păr frumos. Alte credințe în ziua Sfântului Dumitru: dacă de Sfântul Dumitru este vreme aspră, iarna va fi bună, iar de va fi vreme bună, toamna va fi lungă și frumoasă; dacă luna va fi plină și cerul acoperit de nori, iarna va fi aspră, cu zăpezi grele; se face pomană cu grâu fiert cu unt, lapte sau brânză.
Ileana Sandu
(Surse documentare – azm.gov.ro, doxologia.ro, crestinortodox.ro, tarancutaurbana.ro)