Majoritatea oamenilor sunt şi puţin gurmanzi. Uneori mâncăm pentru că pur şi simplu ne este foame, organismul având nevoie de ,,carburant,, pentru a funcţiona, alteori, preparatele pe care le vedem sau poate doar le simţim mirosul, ne fac să ne dorim să gustăm acel produs, sau chiar să ne înfruptăm din el. Se spune că trebuie să mâncăm ca să trăim, nu să trăim ca să mâncăm. E foate adevărat, dar, gastronomia ajunsă la rang de artă, ne incită simţurile şi ne e greu să ne abţinem. În materie de alimentaţie, nevoile fiecărui om sunt unice, personale, depind de o serie de criterii pe care ar fi bine să le cunoaştem, deci, să ne cunoaştem pe noi, organismul nostru, să acceptăm anumite diagnostice care vin cu anumite diete şi restricţii, să conştientizăm felul nostru de viaţă… sedentar, activ sau foarte activ şi, în funcţie de aceste criterii să ne calculăm aportul de calorii, alimentele benefice pentru noi şi cele la care ar trebui să
renunţăm. Niciun nutriţionist nu ne va interzice să ne satisfacem câte un moft gastronomic, câte o
mică plăcere gustativă, din când în când, atât timp cât nu se întâmplă prea des sau în cantităţi mari. Punând interdicţie totală anumitor mâncăruri gătite sau produse alimentare, ne va aduce un sentiment de pedeapsă, de frustare pe care ne va fi foarte greu să-l gestionăm în timp, toate aceste sentimente ducând la o răzvrătire, culminând cu excese. Ei bine, cumpătarea este cuvântul cheie care va aduce echilibrul de care noi avem nevoie. Da, problema ceea mai mare este excesul, pe toate laturile vieţii noastre, iar în materie de alimentaţie ştim cu toţii unde pot să ducă excesele. Mesele noastre zilnice trebuie să conţină tot ceea ce are nevoie organismul pentru a funcţiona la cote maxime, tot ceea ce ne face nouă bine, asta incluzând chiar şi bucuria de a mânca. Trebuie doar puţină atenţie, acceptarea adevărului vieţii noastre, cunoaşterea organismului nostru, şi aşa nimeni şi nimic nu ne va împiedica să ne bucurăm de diversitatea bucătăriei româneşti şi internaţionale.
Antonela Dumitrache