Peste 300 de litri de lapte pe cap de locuitor se produc anual în județul Mureș, adică peste 1.814.000 de hectolitri de lapte, cu peste 600.000 mai mult decât în județul Cluj, de exemplu. Acesta este unul dintre principalele sectoare zootehnice din județ. Fermierii mureșeni, cu o tradiție solidă în creșterea vacilor de lapte, se confruntă însă în continuare cu două mari probleme: lipsa forței de muncă și dificultatea desfacerea producției.
Data trecută v-am prezentat un mare fermier, Iacob Boca din Miheșu de Câmpie, care vinde zilnic 6,5 tone de lapte către trei fabrici, atât din producția proprie, cât și din colectare. Astăzi, vă prezentăm o afacere zootehnică de familie, cu un element în plus în lanțul economic: producția de produse lactate. Ne-am deplasat în sudul județului, în satul Seleuș, comuna Daneș, la familia Muntean. Am ajuns la fermă devreme, prin ceața lăsată pe valea Târnavei Mari, printre plantațiile întinse de hamei. Deși era o zi specială – documentarea pentru acest reportaj având loc chiar în ziua de naștere a lui Mircea –, acesta lucra, desigur, pentru că, nu-i așa, animalele nu au sărbători sau zile libere. Cei doi începuseră munca de mult, iar Liliana se pregătea deja să ducă laptele. Aproape 30 de familii din comună și din Sighișoara își comandă lapte proaspăt direct de la ferma familiei. Unii dintre clienți comandă și brânză. În tot acest timp, Mircea pregătea laptele colectat pentru producția de brânzeturi.
Lapte cu gust de pe pășuni fără chimicale
Laptele provine exclusiv din ferma familiei, care numără 50 de vaci: 25 de lapte și 25 tineret. Ei lucrează 20 de hectare de teren arabil, unde cultivă porumb și lucernă, și 40 de hectare de fânețe, asigurând astfel furajele pentru animale. Mircea menționează că de 20 de ani pământul său nu a mai văzut chimicale, în afară de ierbicidul pentru porumb. De asemenea, el spune că nu a forțat producția de lapte prin introducerea de proteine în alimentația vacilor, preferând calitatea laptelui și gustul autentic, în detrimentul cantității. Acest lucru se reflectă în gustul brânzeturilor, apreciat de cei care le consumă.
Zona a fost afectată și ea de secetă anul acesta, dar nu la fel de grav ca cea de câmpie. Se pare că microclimatul de pe valea Târnavei a ajutat fânețele și culturile agricole să se dezvolte mai bine. Astfel la porumb, Mircea Muntean va încheia undeva la 9 tone pe hectar.
Tot răul spre bine. Lipsa lăptăriei i-a făcut să producă brânzeturi
Lipsa unei lăptării în zonă i-a determinat pe cei doi ca, acum peste 15 ani, să înceapă producția de brânzeturi. Cea mai apropiată lăptărie se află și acum în Laslea, județul Sibiu, iar condiția pentru a livra laptele acolo era înscrierea într-o asociație. Oricum, distanța și prețul mic oferit pentru litrul de lapte i-au descurajat pe fermierii din Seleuș să-și vândă producția în afara comunității.
Familia Muntean produce telemea proaspătă, caș, cașcaval și două tipuri de brânză maturată – una simplă și una în crustă de vin roșu. Brânza maturată trebuie să stea între minimum trei luni și un an pentru a se învechi corespunzător. Le-am gustat pe toate, și oricare dintre ele ar putea fi servită la orice pensiune de renume din zona Mediaș – Sighișoara – Viscri, fie la micul dejun, fie pe un platou de brânzeturi care acompaniază un vin bun. Turiștii care vizitează „Toscana României”, așa cum este alintată această zonă, merită și trebuie să aibă acces la asemenea produse. Familia Muntean aprovizionează deja o pensiune din zonă, al cărei proprietar a decis să cumpere doar produse locale. Din păcate multe pensiuni se orientează după prețul de la raft și iau decizia în funcție de acesta, căutând profitul mai mare. Fermierii din Seleuș își vând restul producției de brânzeturi fie în magazinul alimentar al familiei, fie la comandă, însă nu pe o rază mai mare de 10 kilometri.
Desfacerea producției, marea problemă a micilor fermieri
Cei doi afirmă că una dintre problemele majore este vânzarea producției. Sunt membri într-o cooperativă agricolă înființată cu scopul de a desface produse tradiționale de pe valea Târnavei Mari, însă nici aici lucrurile nu au mers cum se așteptau. Planurile de acasă nu s-au potrivit cu cele din piață. Cei de la cooperativă colectează marfa de la micii producători locali și o vând în Sighișoara, într-o rulotă special amenajată. Problema a apărut însă din cauza „spiritului nostru românesc”. Unii producători s-au înghesuit în față, expunând zeci de produse, așa că ceilalți au prins loc mai în spatele vitrinei. Pe măsură ce retururile din brânzeturile trimise în oraș au început să se adune, familia Muntean din Seleuș a încetat colaborarea, preferând să își vândă produsele prin canalele proprii.
Totuși, aceasta nu înseamnă că au rezolvat problema desfacerii, care rămâne una dintre cele mai stringente. „Degeaba ai produse bune dacă nu le cunoaște lumea sau dacă nu ajung pe mesele unde ar trebui,” spune Mircea. El spune că fermierii mici nu au cunoștințe de marketing, mai ales de cel specializat în zona digitală și nu au nici timp pentru așa ceva. Așa că suferă serios la capitolul desfacere. Piața nu îi iartă. Chiar dacă au produse foarte bune, se pare că pasul cel mare, către HORECA îl pot face doar cu ajutorul specialiștilor în vânzări și publicitate, domenii care le sunt străine.
Asiatici în fermele tradiționale din Mureș?
O altă problemă generală în agricultură și zootehnie este lipsa forței de muncă. Mircea Muntean are acum două ajutoare la fermă, pe care le-am găsit la lucru. Totuși, aceștia obișnuiesc uneori să plece „când ți-e lumea mai dragă”. „Ne-am gândit să aducem asiatici. Am vorbit cu fermieri care au deja, dar ne-au descurajat. Ne-au spus că aceștia stau puțin, apoi pleacă spre Vest. De fapt, de aceea vin. Așa că am renunțat și la ideea asta… Muncim noi”, povestește fermierul, care în ultimii 20 de ani nu a lipsit mai mult de o zi de lângă animalele sale. „Poate doar la o nuntă,” adaugă el zâmbind.
Dragoș Bardoși
