Halloween este una dintre cele mai vechi sărbători încă păstrate, în formă camuflată și profană, și în ziua de azi. Aceasta, asemenea Crăciunului, este poate singura care o întrece în popularitate și promovarea kitsch-ului ca substitut religios. Milioane de oameni celebrează Halloween-ul cu costume, „trick-or-treat” sau petreceri tematice, fără să aibă cunoștințe despre originile și istoria fascinantă a acestui ritual asociat cu apariții fantomatice și superstiții de tot soiul.
Mai mult decât atât, circulă în fiecare an pe margine acestei sărbători, tot felul de postări on-line care arată exact cât de mult şi cât de corect ne informăm. Citeam zilele trecute că HAllOWEEN ar fi o anagramare a expresiei Hell will win (iadul va învinge). Nici că se poate aberaţie mai mare.
Hai să ne documentăm puţin, nu trebuie să ne placă sărbătoarea, nu trebuie să o adoptăm, dar nici nu trebuie să cădem pradă unor capcane manipulative.
Am folosit ca sursă site-ul Historia care scrie aşa „Octombrie 31 este ultima zi a calendarului celtic, sãrbãtoare pãgânã în onoarea morţilor. Acum 2000 de ani purta numele de All Hallows Eve (Ajunul Zilei Sfinţilor), ziua de dinainte de All Saints Day (Ziua Tuturor Sfinţilor), creatã pentru creştinarea pãgânilor şi celebrând pe 1 noiembrie toţi sfinţii Bisericii Catolice. Deşi existã multe variante culturale ale tradiţiei, în esenţã existã acelaşi fond originar. Rãdãcinile Halloween-ului se regãsesc într-o festivitate celticã pe nume Samhain, care semnifica sfârşitul verii şi trecerea în anotimpul rece.”
Ritual al recoltei însoțit de focuri sacre, Samhain marca un moment esențial în calendar, când sufletele celor decedați se plimbau noaptea pe străzi. Acestea trebuiau îmbunate prin daruri lăsate la ușă pentru a asigura abundența recoltelor viitoare. În secolul al VIII-lea, la dispoziția papei Grigore al III-lea, ‘superstiția păgână’ a fost transformată într-o onorare a sfinților și martirilor, iar Ziua Tuturor Sfinților a încorporat o parte din tradițiile celtice. De-a lungul timpului, această sărbătoare a evoluat într-o festivitate în mod special seculară, marcată de evenimente precum celebrul „trick-or-treating” al copiilor și întâlnirile costumate.
Cu timpul ea a fost dusă de coloniştii europeni în America. Asta aşa, ca să nu ziceţi că e americănească.
Bun, dacă lucrurile sunt clare până aici, haideţi să facem un exerciţiu de imaginaţie. Ce faceţi când auziţi un străin că vorbeşte urât de tradiţiile şi obiceiurile noastre sau că îl asimilează cu Vlad Ţepeş cu un vampir însetat de sânge? Vă revoltaţi, nu? Poate chiar pe bună dreptate pentru că este o lipsă de respect să vorbeşti urât despre aşa ceva, mai ales când nu înţelegi semnificaţia şi nu cunoşti evoluţia unui fenomen, fie el sărbătoare mai mult sau mai puţin religioasă.
Poate ar trebui să cugetăm mai mult şi să aruncăm mai puţin cu vorbe atunci când nu ştim exact despre ce este vorba în propoziţie.
Sanda Viţelar