Aflată pe malul stâng al Târnavei Mici, pe drumul de la Târgu Mureş spre Sovata, numele aşezării se leagă de ruinele cetăţii Maka de la marginea satului, unde oamenii de atunci, adunaþi în jurul zidurilor, ºi-au construit un loc numit la începuturi la începuturi „Makafalva”, devenit mai apoi „Makfalva”. În trecutul îndepărtat, datorită argilei care se găsea peste tot în hotarul satului, olăritul era una dintre principalele ocupaţii ale oamenilor de aici, dintre care meşterii Molnár Dani şi Vass Áron au devenit cunoscuţi peste tot în lume.
În Ghindari, ar fi bine să vizitaţi turnul de pe la anul 1791 al Reformaþilor, aceeaşi Biserică având un frumos locaş şi în Solocma, construit între 1801 ºi 1815. Tot în Solocma vă aşteaptă şi numeroase case construite la începutul secolului XX, pentru amatorii de senzaþii tari, pălincăria tradiţională.
Trei Sate este parte componentă a comunei Ghindari şi a contopit, cu adevărat, trei sate vechi şi foarte apropiate. Ceea ce dă culoare în Cioc, Ştefăneşti şi Hoteşti este că în cele trei aşezări există şase biserici. Turnul Bisericii Unitariene, construit din piatră, are 40 de metri şi este monument istoric.
Tot aici, oamenii s-au ocupat de restaurarea Bisericii de piatră de la 1876, refăcută cu zidărie de cărămidă. În Trei Sate, găsim şi Conacul Dózsa-Barátosi, monument istoric de secol XVIII, unde funcţionează Muzeul Satului.
Ceea ce nu ştie multă lume, dar cunoscătorii îl recomandă cu plăcere, este Aerodromul din Ghindari, pe a cărui pistă de iarbă pot ateriza chiar şi avioane de 50-70 de pasageri. Un drum de la Târgu Mureş la Sovata te poate transforma, dacă treci pe lângă aerodrome, într-un fericit “marcator” al primului zbor cu un avion uşor, în timpul căruia vezi de sus, într-un fel unic, împrejurimile Sovatei. La ateriare, trebuie doar să treci drumul ca să intri la Gerendas, pentrui odihnă tihnită şi feluri alese de mâncăruri ungureşti. Numele îi vine de la „grinzi”, pe care le vezi peste tot ca mărturie a trecerii vremurilor peste păduri, proiectul pensiunii fiind conceput în stil rustic transilvănean, cu elemente din stilul alpin elveþian. Aici am găsit un fel de mâncare la amintirea gustului căreia, oricât de ghiftuit ai fi, nu poţi să îi comanzi gurii să nu plouă.
COASTE LA CUPTOR
Ingrediente:
- 2 coaste afumate de porc;
- 1 lingură de dulceaţă de ardei iute;
- 1 bucăţică de hrean;
- 1 linguriţă de chimen;
- 2 căţei de usturoi;
- un pahar de suc de mere;
- ½ pahar de vin alb;
- 2 linguri de pastă de roşii;
- 1 linguriţă de boabe de muştar măcinate;
- 1 lingură de zahăr; 1 linguriţă de cimbrişor uscat;
- 1 linguriţă de sare;
- ½ linguriţă de piper
Mod de preparare:
Prima dată pregătim o învelitoare de gusturi, ce trebuie să cuprindă dulceaţă de ardei iute, hrean, usturoi şi suc de mere cu oţet de vin. Frecăm bine şi mai punem pastă de roşii, chimen, muştar măcinat, zahăr şi cimbriºor. Să nu uităm de sare şi piper. Desprindem de pe coaste pieliţa albă, tăiem coastele cam de trei degete, le îmbălsămăm şi le punem la cuptor în oală cu capac două ore la 150 de grade şi încă două ore la 100 de grade. Ar fi bine să le mai prăjim pe grătar cam 10 minute, dar dacă nu avem timp de încins cărbunii, scurgem zeama şi le mai lăsăm tot cam 10 minute în oala lor, să se rumenească. Merg bine cu varză călită şi cârnaţi iuţi din porcul de la Crăciun şi cu ardei copţi făcuţi pe cărbuni.
În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber, puteţi degusta din bunătăşile mureşenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiţi pe www.istoriecugust.ro, unde puteţi comanda şi cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră