Când treci prin Luduş, nu ai cum să scapi din bătaia ochiului Biserica Reformată, iar vorba că oamenii o ştiu drept „biserica cu ceas” o găseşti adevărată, după ce vezi orologiul meşterit de Müer János din Budapesta, înălţat în turnul de 43 de metri al Casei Domnului. Acelaşi turn găzduieşte şi clopotul, aflat aici de aproape 100 de ani, după ce întâiul s-a pus pe lista pierderilor din Primul Război Mondial. Când intri în biserică, n-ai cum să nu fi impresionat de orga făcută şi adusă aici prin 1909, de maistrul braşovean Einschenk Károly. Biserica Ortodoxă cu Hramul „Sf. Ierarh Nicolae” sau Biserica Ortodoxă  “Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, întregesc Luduşul, făcut oraş pe la 1960, dar în care se simte linişte şi aer de curăţenie şi miros de legende.
Aşa cum este povestea Castelului din Gheja, cel aparţinător baronului Bánffy Zoltán, judecător aici pe la 1800 şi ceva. Comuniştii l-au făcut cooperativă agricolă, el fiind apoi secţie de psihiatrie a spitalului din oraş.
Pe dealurile Luduşului, din aprilie şi până toamna găsim, aşa cum o povestea Eugen Jianu, „o pasăre mică, dar cu un suflet mare. După ce si-a durat cuibul şi şi-a crescut cu-ndoită dragoste puişorii, adună patimile vânătorilor, stârnindu-le câinii şi puştile. Şi dacă a trecut cu bine impasul, îşi găteşte aripile pentru călătoria cea mare a neamului său, care o va purta tăcută peste mări şi ţări”.
Meşteri buni într-ale vânatului, luduşenii aprigi păstrează de gust câteva prepeliţe în fiecare an şi le iau la tir, în timpul zborului pe orizontală, aproape de pământ. Pasărea pluteşte pe distanţe scurte, fiind greoaie, din cauza grăsimii luată pentru migraţie, în caz că scapă.
Una sigur n-a scăpat şi aşa am gustat noi

PREPELIŢĂ CU SOS DE TRUFE

Cu gust dulceag şi textură fină, prepeliţa are cel mai puţin colesterol şi grăsime, după carnea de struţ. Pomenită în Biblie şi reţetele de familie ale marilor case regale, pasărea zglobie a devenit „specialitate” în listele de meniu ale restaurantelor cu pretenţii din China, Franţa şi Statele Unite.
Prepeliţa se curăţă ca un pui pentru umplut, dar mai migălos, fiind şi mult mai mică. O umplem, cu la fel de multă grijă, cu slănină şi câteva bucăţele de carne porc, usturoi, sare şi piper, după care o prindem în scobitori şi la final o îmbrăcăm în felii subţiri şi cărnoase de burtă. O punem la cuptor, în apă de-un deget şi ulei cam jumătate. Separat, facem în tigaie un sos de trufe, pe care le perpelim în unt de casă, după care plesnim un strop de smântână grasă. În altă oală, fierbem în apă cu sare nişte cartofi cuburi, pe care îi punem apoi în tigaie şi îi întoarcem în ulei, sare, piper şi boia, după care îi dăm la cuptor cu rozmarin deasupra. După primul sfert de oră, îi întoarcem şi mai lăsăm tot atât.

INGREDIENTE:

  • 4-5 prepeliţe;
  • 150 grame de burtă de porc;
  • 1 cub de unt;
  • 250 ml de ulei;
  • 2 linguri de smântână;
  • boia dulce;
  • 1/2 kilogram de cartofi;
  • 1 fir de rozmarin;
  • sare;
  • piper.

În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber, puteţi degusta din bunătăşile mureşenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiţi pe www.istoriecugust.ro, unde puteţi comanda şi cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră