În haosul cotidian în care știrile se succed cu rapiditate, este greu uneori să ne mai păstrăm luciditatea. Suntem bombardați zilnic din monitoare cu tot felul de informații și nici nu avem timp să procesăm bine informațiile că mai apare un breaking news. Ca reporteri, primim zilnic zeci și zeci de informații, comunicate de la autorități sau entități private, știri pe surse și uneori este greu să mai distingi între adevăr și manipulare.
La finalul săptămânii trecute, sâmbătă mai exact, a apărut în spațiul public o informație tulburătoare. Da, este cea legată de patru centre pentru copiii cu dizabilități, unde un ONG din București a descoperit o serie de nereguli. Potrivit acestora, condițiile erau „mizere”.
Deontologia profesională ne cere să aducem în fața dumneavoastră toate punctele de vedere. În timp ce unii acuză, alții se apără, iar noi avem obligația de a vă transmite toate informațiile și punctele de vedere.
Desigur, este dificil să faci asta atunci când pe monitorul calculatorului te uiți la niște poze cu copii scheletici care nu se pot mișca din pat. Este uman să simți milă, să ți se rupă inima, iar mai apoi să te revolți împotriva sistemului.
Și totuși, avem nevoie de puțină luciditate, iar atunci când reușim să o accesăm, se ridică unele întrebări.
Prima mea nelămurire este de ce aceste verificări, inopinate după cum ni s-a transmis, au apărut doar în presa națională, mai exact la un organ de presă care nu are corespondent la Târgu Mureș. Presa locală a fost trecută cu vederea și noi am aflat de la televizor că în curtea noastră se întâmplă ceva. Ar fi fost bine să ni se dea și nouă informația tot atât de repede pe cât s-a transmis la București, așa, pentru transparență.
Mai ales că Agenția Națională de Presă are corespondent la Târgu Mureș.
Apoi, ascultând atent declarațiile date de cei care au făcut „controlul inopinat”, reiese că între martie și decembrie 2024, Centrul de Resurse Juridice a efectuat mai multe vizite neanunțate și anunțate, în care au sesizat diverse nereguli la centre, că au cumpărat echipamente și că au adus specialiști care să ajute personalul pentru recuperarea copiilor.
Deci situația nu e nouă și nu era nici necunoscută la nivelul autorităților sau al celor de la Centrul de Resurse Juridice, iar atunci întrebarea firească este: de ce nu s-a spus niciodată nimic? De ce se spune acum? Ce s-a schimbat față de perioada martie-decembrie a anului trecut de acum s-a ieșit public?
Să ne uităm puțin și la reacția celor acuzați. Autoritățile s-au activat, dar mai mult prin comunicate, abia luni a venit prima conferință de presă. Ce s-a spus acolo puteți citi în ziar.
Nu acuz pe nimeni de nimic, dar dacă sâmbătă am fi fost invitați la unul dintre aceste centre, sau măcar după ce s-a dat ordinul de la Prefectură pentru controale, să fim chemați și noi cu ei pe teren, totul ar fi fost mult mai transparent, nu-i așa? Și mai credibil, pentru că am fi putut arăta direct condițiile care sunt, exact așa cum sunt.
Sunt doar câteva întrebări puse cu luciditate.
Răspunsurile le vom primi atunci când vom afla adevărul despre azilele groazei de acum. Sau să vedem ce capete pică în săptămânile următoare și atunci vom avea o imagine mai clară.
Sanda Vițelar