Interviu cu tânără fotografă Mara Vodă
Toți avem pasiuni, fie că vorbim de muzică, pictură sau colectat timbre. Chiar dacă de multe ori rămâne la nivel de pasiune, sunt unii oameni care o duc atât de departe încât o transformă în carieră. Își încep și urmează studii în domeniu, investesc bani, timp și energie. De cele mai multe ori, când faci ceva cu pasiune, devine o sursă de venit. Iar astăzi, în acest interviu, am ales să vorbesc cu o prietenă foarte dragă mie, care este un exemplu viu de om ce trăiește prin pasiune. Această fată este fotograf și studentă la fotografie la Cluj-Napoca. Ea a început foarte devreme acest drum și, în timp, pasiunea ei a devenit sursă de venit și ocupație principală.
-Cine este Mara Vodă?
-Sunt o simplă persoană care își exprimă toate sentimentele și trăirile prin artă. Prin această modalitate, las oamenii să mă cunoască mai bine. Prima impresie despre mine o poți face simplu, doar văzând munca mea. Asta este modalitatea mea de a mă prezenta oamenilor.
-De unde a început pasiunea pentru fotografie?
-Este o poveste puțin mai lungă. Pot spune că m-am născut cu ea, doar că nu am fructificat-o de la început. Prima oară când am avut un telefon smartphone, făceam poze fără să știu ce fac. Orice vedeam ajungea fotografiat. Aveam și foarte multe reviste în care vedeam fotografii și devenise un vis să devin și eu fotograf. Sora mea își cumpărase un aparat de fotografiat. Ea își dorea să continue cu studiile în această zonă, dar am ajuns să-l folosesc mai mult decât ea. Ajunsesem să vreau să-mi exprim sentimentele prin fotografie. Ea a plecat la facultate și am fost nevoită să-mi cumpăr altul.
-Ce înseamnă pentru tine fotografia?
-Pentru mine, fotografia înseamnă modalitatea prin care relaționez cu alte persoane. Da, este și o sursă de venit, dar nu este principalul motiv pentru care fac eu asta. Fiind o persoană destul de introvertită, fotografia este metoda prin care mă poate cunoaște un om mult mai ușor. Prin ceea ce fac, arăt direct cine sunt și ce fel de persoană sunt. Relaționez mai ușor și îmi pot exprima sentimentele prin fotografiile pe care le realizez cu o mai mare ușurință decât atunci când vorbesc direct. Fotografia este pentru mine o carte de vizită.
-Când pasiunea a devenit și sursă de venit?
-Nu m-aș fi gândit niciodată că voi ajunge să câștig bani din asta. Mereu mă gândeam dacă fotografia va rămâne doar o pasiune sau o voi dezvolta în sursă de venit. Părinții mei au fost un pilon în dezvoltarea mea pe acest subiect. Știind cât investesc în fotografie, m-au încurajat să încerc fotografia de eveniment. Acolo pot surprinde prin arta mea o poveste întreagă. Am trăit foarte multe impedimente de-a lungul timpului. Mereu era un motiv pentru care nu eram mulțumită și voiam să renunț. Însă, iubitul meu, care este muzician și își câștigă existența din pasiunea lui, m-a încurajat. El a fost unul dintre motivele pentru care am continuat. M-a inspirat să fac ceea ce fac. Am muncit zile și nopți și am ajuns să mă trezesc dimineața și să fac totul cu drag.
-Cum arată programul unui fotograf care este și student în domeniu?
-Și ca student, și ca fotograf pot spune că este destul de greu. Programul este principala problemă. Facultatea îți ocupă marea majoritate a timpului. De multe ori mă folosesc de pauzele de la facultate pentru a edita. Mai ales în perioada examenelor, ajung să anulez foarte multe evenimente pentru că nu îmi permite timpul. Poate deveni frustrant, pentru că la bugetul lunar ieși în pierdere. Ajungi să treci peste aceste frustrări și realizezi că nu ai putea să faci fotografie profesională fără facultate. Iar faptul că am început devreme m-a ajutat. Știu că atunci când voi termina facultatea și mă voi trezi cu acea diplomă de licență în mână voi ști cum să procedez. Mediul și profesorii de la facultate m-au ajutat foarte mult și m-au maturizat în același timp. Nu regret că am început facultatea. Am acumulat o sumedenie de informații și sfaturi de la profesori și de la colegi de an mai mari, încât nu am cum să spun că regret ceea ce am ales să fac. Deși este foarte obositor, merită fiecare secundă.
-Care este subiectul principal în fotografiile tale?
-Dacă se uită cineva în portofoliul meu, subiectul principal sunt persoanele. Fiind o persoană extremistă, ori e albă, ori e neagră, asta îmi place să fotografiez. Aleg în general o persoană pentru care simt ceva foarte intens și îmi las simțul artistic să-și facă treaba. Asta iubesc la fotografie, că pot lua persoane la care țin și să exprim ceva prin imaginea lor. Cel mai des îl fotografiez pe iubitul meu. Fiind o persoană care trăiește orice sentiment la capacitate maximă, el este principala mea muză în creația artistică. Corpul uman mă inspiră foarte mult. Dacă îmi dai un obiect sau sunt în fața unui peisaj, îmi este mai dificil să mă exprim decât cu ajutorul unui corp uman.
-Care este fotografia sau seria de fotografii de care ești cea mai mândră?
-Nu o pot numi neapărat o serie. Este un portret făcut din mai multe unghiuri cu iubitul meu. Au fost realizate vara trecută. Acestea au fost făcute pentru portofoliul de admitere la facultate. Deși nu au nimic ieșit din comun, îmi sunt foarte dragi. Mi-au intrat la suflet pentru că îmbină lucruri pe care le ador. Pe lângă iubitul meu, care este muza mea preferată, cum am mai amintit, în aceste fotografii regăsim apusul. Apusul este un lucru foarte profund pentru mine, marchează sfârșitul și faptul că a mai trecut o zi în care am făcut și simțit ceva. Iar apusul pentru mine mai înseamnă și libertate. O eliberare pe care o transpun destul de des în fotografiile mele, mai este și țigara. Ideea acestui viciu mă fascinează. Eliberarea transpusă prin fum este pentru mine inexplicabilă prin cuvinte.
-Ce amintire legată de fotografie s-a legat de sufletul tău cel mai tare?
-O amintire legată de această pasiune este unul dintre primele evenimente unde am participat în calitate de fotograf. Acesta a fost un majorat al unei prietene. Eram la început, aveam o aparatură care lăsa de dorit în comparație cu ceea ce am eu în ziua de azi. Au fost primii bani câștigați din asta. Acum, când mă uit la acele poze, observ stângăcia de care dădeam dovadă, dar mi le amintesc cu drag. Deși pozele lasă de dorit din punct de vedere tehnic, acestea m-au motivat să continui. Am văzut și simțit aprecierea oamenilor și mi-am spus că sunt pe drumul cel bun.
-Având în vedere că fotografia este o artă, ce înseamnă pentru tine arta?
-Arta pentru mine este cea mai bună metodă de a te exprima. Poți ști mai multe despre un om doar văzându-i arta decât prin simple cuvinte.
-Ce recomanzi unui fotograf aflat la început?
-Să fiu sinceră, eu sunt încă la început de drum, după părerea mea. Încă mai am o multitudine de învățat și este foarte bine. Sper că nu voi ajunge niciodată să spun că eu le știu pe toate. Din experiența acumulată, aș putea spune că perseverența este un factor important. Iar partea materială este un lucru care va apărea în timp; nu recomand să pleci cu gândul îmbogățirii. Până să ajungi la profit, ai de muncit și transpirat extraordinar de mult. Am făcut nenumărate ședințe doar pentru experiență, fără a căpăta o remunerație. Trebuie mai întâi să investești în tine, în aparatură și în acumularea de experiență. Banii vor veni, dar în timp. Mereu trebuie să pui pasiunea și plăcerea peste partea financiară. Iar un alt gând pe care vreau să-l reamintesc este dedicat femeilor. Ca în multe alte industrii, fotografia este dominată de bărbați, iar faptul că ești femeie nu trebuie să fie un impediment în ceea ce faci.
-Cât ai investit în aparatură de-a lungul timpului?
-Investiția mea în aparatură este destul de mare. Nu am calculat niciodată o cifră exactă. În momentul de față, fiind axată pe fotografia de eveniment, mi-am format o aparatură mică, ușoară și compactă. La început, se simțea lipsa unor scule mai profesionale. La momentul actual, m-am perfecționat și încerc mereu să evoluez. Programele de editare joacă un rol foarte important. Acestea îți ușurează foarte mult munca. În timp, dacă ar fi să aproximez, am depășit niște mii de euro buni pe aparatură. Profitul încă nu a depășit investiția, dar pot spune că sunt mulțumită de rezultate. Satisfacția personală a depășit sacrificiul.
Adrian Murariu