Mona Lisa părăseşte Luvru (1911)
La 21 august 1911, un pictor amator, aflându-se în incinta celebrului muzeu Luvru din Paris, a remarcat că „Mona Lisa” lui Leonardo da Vinci – una dintre cele mai faimoase opere de artă din lume – dispăruse. Detectivii francezi au căutat tabloul timp de mai bine de doi ani, bănuindu-i, la un moment dat, pe nedrept, pe poetul Guillaume Apollinaire şi pe artistul Pablo Picasso. Suspectat pentru comiterea furtului a fost şi magnatul american JP Morgan. În decembrie 1913, un pictor italian a contactat un cunoscut comerciant de artă din Florenţa, pretinzând că deţine celebrul portret. Poliţia a intervenit şi l-a arestat pe Vincenzo Peruggia, un fost angajat al Luvru, şi a recuperat tabloul. S-a dovedit că în ziua furtului, muzeul a fost închis; Peruggia fie s-a ascuns în muzeu peste noapte, fie a intrat neobservat în acea dimineaţă cu alţi muncitori, a scos portretul din ramă şi l-a ascuns sub haină. A fost judecat şi condamnat la şase luni de închisoare cu executare.
Jafuri comise de nazişti (1933-1945)
Înainte şi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, naziştii au jefuit aproximativ 20% din bogatul patrimoniu de artă a Europei, confiscând bunuri culturale preţioase fie deţinute de familii evreieşti, fie aflate în muzeele din oraşele ocupate. Adolf Hitler , el însuşi un artist eşuat, spera să strângă o colecţie uriaşă pentru Muzeul său nerealizat Führermuseum şi, pentru a face acest lucru, i-a îndrumat pe nazişti să jefuiască muzee de istorie, inclusiv Luvru din Paris şi Uffizi din Florenţa, precum şi galerii, biserici şi casele colecţionarilor privaţi. Printre nenumăratele alte comori confiscate de soldaţii germani (dintre care multe au fost recuperate după război) s-au numărat sculpturile şi alte decoraţiuni care împodobeau fastuoasa Cameră de chihlimbar din Palatul Ecaterinei de lângă Sankt Petersburg. Obiectele nu au fost niciodată recuperate, iar de-a lungul anilor s-a speculat că au fost distruse de bombardamente, pierdute într-un submarin scufundat, ascunse într-un buncăr sau îngropate într-o lagună.
Altarul din Ghent, cea mai furată operă de artă din istorie
Pictat de artiştii flamanzi Hubert şi Jan van Eyck, Altarul din Ghent (numit şi „Adoraţia Mielului Mistic”), a fost realizat în secolul al XV-lea pentru Catedrala Sfântul Bavo din Gent, Belgia. Considerată drept una dintre cele mai importante opere de artă din istorie, lucrarea enormă (în greutate de peste două tone) este şi cea mai furată – de cel puţin şapte ori. În secolul al XVI-lea, calviniştii iconoclaşti au încercat să jefuiască altarul şi să-l ardă. În 1794, trupele lui Napoleon au sustras mai multe panouri, care au ajuns în cele din urmă la Luvru. La începutul secolului al XIX-lea, un cleric împreună cu un negustor de artă au furat panourile laterale, care au apărut într-un muzeu din Berlin. Până la sfârşitul Primului Război Mondial , toate componentele s-au întors „acasă”, dar nu pentru mult timp. Într-o noapte din 1934, hoţii au pătruns în catedrală şi au furat panoul din stânga jos, cerând o răscumpărare. Panoul nu a mai apărut niciodată. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, întreaga operă de artă a fost dislocată de nazişti şi ascunsă într-o mină de sare din Austria. (Hitler credea că este o hartă codificată a relicvelor creştine antice. Hermann Göring şi-o dorea pentru colecţia sa personală.) În cele din urmă, a fost recuperată de Monuments Men la sfârşitul războiului.
Un caz nerezolvat la Muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston
Unul dintre cele mai mari furturi de artă din istorie a avut loc pe 18 martie 1990, când doi hoţi deghizaţi în ofiţeri de poliţie au intrat în muzeul Isabella Stewart Gardner din Boston, la miezul nopţii, spunându-le gardienilor că investighează un caz. I-au legat pe paznici în subsolul clădirii, şi, la 81 de minute după sosire, au plecat cu 13 opere de artă, inclusiv picturi de Rembrandt van Rijn, Johannes Vermeer, Edgar Degas şi Édouard Manet. Cu operele de artă nerecuperate şi spărgătorii încă în libertate, o investigaţie FBI este încă în desfăşurare, cu o recompensă de 10 milioane de dolari oferită de muzeu pentru informaţiile care să conducă la întoarcerea în siguranţă a comorilor furate. În galeriile muzeului pot fi „admirate” ramele goale. Printre operele furate se numără celebra pânză a lui Rembrandt van Rijn „Furtună pe Marea Galileei”. Valoarea totală a operelor sustrase – 500 de milioane de dolari.
„Ţipătul” de Edward Munch, dispărut de două ori (1994 şi 2004)
Din fericire, pictorul norvegian Edvard Munch a fost inspirat creat mai multe versiuni ale celei mai faimoase lucrări ale sale, „The Scream” („Ţipătul”), deoarece două dintre ele au căzut în mâinile hoţilor de artă. Mai întâi, în februarie 1994, hoţii au urcat o scară şi au spart o fereastră a Muzeului Naţional din Oslo, furând o versiune a celebrei lucrări. Au lăsat o notă pe care scria „Mulţumiri pentru securitatea precară” şi mai târziu au cerut răscumpărare de 1 milion de dolari. A fost recuperat trei luni mai târziu printr-o operaţiune sub acoperire. Cei patru autori au fost condamnaţi, dar în cele din urmă au fost eliberaţi pe motive de proceduri juridice. În august 2004, doi tâlhari mascaţi au intrat în Muzeul Munch din Oslo, ameninţându-i cu arma pe vizitatori şi pe angajaţi, în timp ce smulgeau de pe perete o altă versiune a tabloului, precum şi o altă pictură a lui Munch „The Madonna”. Poliţia norvegiană a găsit pânzele şi i-a prins pe hoţi în 2006.
Opere de Renoir şi Rembrandt – sustrase din Muzeul Naţional al Suediei (2000)
Într-un furt din decembrie 2000, demn de un scenariu de film, o bandă de hoţi a folosit tactici ieşite din comun pentru a jefui Muzeul Naţional de Arte Frumoase din Stockholm. În timp ce unul dintre ei a ameninţat personalul de securitate cu o mitralieră, alţi doi au şterpelit două tablouri de Pierre-Auguste Renoir şi unul de Rembrandt. Între timp, complicii tâlharilor au aruncat în aer maşini, în alte părţi ale oraşului, pentru a împiedica poliţia să reacţioneze şi au presărat cuie pe esplanada din faţa muzeului, pentru a-i dejuca pe urmăritori. Câteva săptămâni mai târziu, muzeul a primit o notă de răscumpărare de 3 milioane de dolari, pe care a refuzat să o plătească. Făptaşii au fost arestaţi nu după mult timp. Până în 2005, toate cele trei piesele dispărute au fost recuperate.
Jaf la Muzeul de Artă Modernă din Paris (2010)
Un bărbat mascat, despre care se crede că a acţionat singur, s-a strecurat în Musée d’Art Moderne din Paris pe 20 mai 2010 şi a ieşit cu cinci tablouri de o valoare inestimabilă, inclusiv „Le Pigeon aux Petits Pois” de Pablo Picasso, „La Pastorale” de Henri Matisse, împreună cu lucrări de Georges Braque, Fernand Léger şi Amedeo Modigliani, în valoare totală de aproximativ 70 de milioane de dolari la acea vreme. Vjeran Tomic, care a ajuns să fie cunoscut drept „Omul Păianjen” – pentru că a escaladat părţile laterale ale clădirii pentru a intra – a fost judecat şi condamnat la opt ani de închisoare. Au fost condamnaţi şi doi complici de-ai săi, un anticar care ar fi ordonat furtul şi un ceasornicar care a depozitat lucrările. Anchetatorii caută în continuare tablourile, despre care experţii spun că nu pot fi vândute pe piaţa liberă. (documentare din surse de pe web; foto – pixabay.com)
Ileana Sandu