Scriam săptămâna trecută despre loazele cu fel de fel de diplome şi, iată, realitatea mă face să scriu din nou despre loaze. De data asta, despre „loazele de bani gata”. Despre lipsa celor şapte ani de acasă, despre teribilism şi despre cum pot unii să distrugă munca şi banii unei comunităţi doar pentru că nu le pasă. Da, nu le pasă de colegi, de profesori, de părinţi şi nici de comunitate. Ei sunt „copii de bani gata”. Ei sunt „puternici” pentru că „au spate”. Şi aşa nu îi va pune nimeni să plătească. Căci azi distrug o uşă, mâine un geam, apoi o sala de clasă, iar în final o şcoală pentru a trece mai apoi la o comunitate întreagă. Pentru că ei sunt de neoprit. Căci şi autorităţile se tem să îi numească. Şi, de teamă, nu spun nici măcar instituţiile în care învaţă şi pe care le distrug. Aşa şi acum.
Direcţia Şcoli din cadrul Primăriei Târgu Mureş a dat miercuri publicităţii, pe pagina sa de facebook, un mesaj adresat părinţilor, profesorilor şi elevilor, fără a spune clar de unde, în care reprezentanţii Primăriei vorbesc despre pagube şi despre măsurile pe care le vor lua pentru a limita pe viitor astfel de situaţii. Şi pun şi imaginile dezastrului. Iar potrivit textului susţinut de pozele ataşate, un grup de elevi ai unei importante şcoli din Mureş ar fi vandalizat clădirea şcolii aflată în proces de renovare. „Refuzăm să dăm numele şi locaţia instituţiei, pentru a nu afecta imaginea şcolii, care şi aşa, considerăm că suferă prin frecvenţa unor elevi cu astfel de ieşiri”, scrie pe pagina Direcţiei Şcoli, iar acest lucru confirmă ceea ce scriam mai sus. Căci fricile sunt de mai multe feluri. Frica de penibil. Frica de procese. Frica de bătaie. Frica de puterea părintelui celui în cauză. Frica. Şi atât. Însă din context şi cercetând puţin e lesne de aflat şi de înţeles că nu e vorba despre altă şcoală decât despre „Europa”. Gimnaziul Europa. O şcoală care nu poate fi altfel decât Europa politică de astăzi. Plină de speranţă, dar atacată din interior de propriile-i uscături. O şcoală cu pretenţii şi cu elevi ai căror părinţi emit pretenţii. Care acum trebuie să scoată din conturi niscaiva bani pentru a plăti pagubele şi pentru a acoperi prostia făcută de copiii lor. Pentru a-i proteja. Îi va face însă asta pe teribiliştii Europei să se îndrepte? Sau vor fi mai înverşunaţi pe viitor, mai siguri pe ei şi pe puterile lor? Pentru că, în astfel de cazuri, doar dojana publică ar putea avea efecte. Adică aducerea lor în faţa opiniei publice, mai ales în faţa copiilor din şcolile mureşene cărora să le arătăm că, pentru fapta lor, cei în cauză plătesc. Nu părinţii lor. Ci ei! Nu prin exmatriculare! Ci prin implicarea directă în munca fizică pentru recuperarea prejudiciului. Şi postarea unor fragmente din munca lor cu scop de reeducare pe reţelele de socializare gen Tik Tok. Aşa ar mai uita unii, probabil, de scheme şi provocări cum cea cu paracetamolul sau alte nebunii care le mai trec astăzi prin cap tinerilor uitaţi în faţa calculatoarelor de părinţii mult prea ocupaţi să aducă cât mai mulţi bani acasă pentru a plăti, azi, eventualele prejudicii create de progeniturile lor, iar mai apoi diplomele de BAC sau de licenţă ale acelora care, păstrând tradiţia, îşi vor cumpăra mai apoi şi titluri de doctor. Electorii sau candidaţii de mâine, oameni ai sistemului care vor fi unşi în funcţii cheie, dacă nu îşi vor fi prăjit între timp creieraşul cu substanţe interzise… Căci aşa par astăzi, de fapt, unii din adulţii care urlă din toţi rărunchii cum că ar fi „împotriva sistemului”, dar care se zbat să devină ei înşişi parte a acestuia, dacă nu chiar stăpânii „sistemului”. Poate cândva, chiar ei, cei antisistem de astăzi, au fost în categoria „loazelor” pentru ale căror daune au plătit părinţii. Sau, mai ştii, poate au fost frustraţii care au văzut cum, în timp ce ei au grijă de bunul comun, aşa cum li se zice de acasă, alţii „de bani gata”, distrug tot şi nu păţesc nimic, căci vin părinţii lor şi plătesc sau îi scot basma curată pentru că sunt potentaţii vremii… Sau pentru că au cu ce… Indiferent de situaţie, indiferent de care ar fi fricile unora sau ale altora, nu trebuie să punem batista pe ţambal. Nu mai trebuie să acceptăm să plecăm tăcuţi capul în faţa unor astfel de derapaje. Pentru că ştiţi cum se spunea pe vremuri: „cine fură azi un ou, mâine va fura un bou”… La noi nu or mai fi nici ouă, nici boi. Căci altfel nu înţeleg de ce ne temem să spunem lucrurilor pe nume şi să arătăm clar cu degetul spre cei care se comportă ca nişte patrupede fără judecată, doar cu porniri distructive care sunt puse în practică pentru a-şi marca terioriul sau pentru a arăta celor din jur până unde pot întinde coarda. Şi, în final, mă duce gândul sprea un alt episod în care un dascăl de la un liceu de renume de astă dată era ameninţat cu moarte. De elev şi de părinte deopotrivă… E o fotografie de moment după o altă fotografie de moment. Iar toate acestea ne creionează viitorul. Al nostru şi al Europei. Părerea mea.
Adrian Armand Giurgea