Academia Română a inaugurat Anul Cardinal Iuliu Hossu printr-o sesiune omagială organizată în parteneriat cu Arhivele Naţionale ale României şi Muzeul Naţional al Literaturii Române, evenimentul fiind instituit prin Legea nr. 290/2023 „pentru celebrarea vieţii, operei, personalităţii, martiriului, rolului determinant în realizarea Marii Uniri şi a eforturilor depuse pentru salvarea evreilor în perioada Holocaustului” de către cardinalul Iuliu Hossu.
Născut pe 30 ianuarie 1885, la Milaşu Mare, judeţul Bistriţa-Năsăud, cardinalul Iuliu Hossu, strălucit intelectual transilvănean, cu studii teologice (1904-1910) şi un doctorat în teologie şi filosofie la Colegiul „De Propaganda Fide” din Roma, a marcat istoria Transilvaniei şi a României prin activitatea sa patriotică şi prin martiriul său.
Ca recunoaştere pentru neobosita şi pasionata sa implicare unionistă, episcopului Iuliu Hossu i-a fost încredinţată onoarea de a citi Proclamaţia de unire a Transilvaniei cu Regatul României la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia, de la 1 Decembrie 1918. Ulterior, alături de episcopul Miron Cristea, de Al. Vaida-Voevod şi Vasile Goldiş, a făcut parte din delegaţia care a dus la Bucureşti Declaraţia de Unire şi cel care a înmânat regelui Ferdinand Actul Unirii Transilvaniei cu România. În Transilvania a desfăşurat o intensă activitate culturală în cadrul ASTRA, iar în calitate de Episcop de Gherla (1917-1948) a îndrumat activitatea Academiei Teologice din Cluj-Gherla şi a Şcolii Pedagogice de Fete din Gherla. A fost senator de drept în Parlamentul României Mari, unde şi-a adus o însemnată contribuţie la elaborarea legii cultelor şi la ratificarea Concordatului cu Vaticanul.
În 1945 a fost ales membru de onoare al Academiei Române, for din care a fost exclus în 1948 – alături de alţi 110 intelectuali de excepţie – de către regimul de opresiune de tip bolşevic. Este arestat şi întemniţat în închisorile comuniste ca urmare a activităţii sale de apărare a credincioşilor greco-catolici, a refuzului de a renunţa la credinţa greco-catolică şi a respingerii scaunului mitropolitan al Moldovei. Este închis la Căldăruşani (1948) şi Sighet, unde este supus unui regim de exterminare (1950-1955). Ulterior este dus la Curtea de Argeş (1955-1956), apoi i se fixează domiciliul forţat la Căldăruşani, până la sfârşitul vieţii. Moare la 28 mai 1970, la Spitalul Colentina din Bucureşti. (sursa documentare – Arhivele Naţionale ale României)
Recomandăm:
„Iuliu Hossu. Trei portrete”, ediţie bilingvă
Editura Galaxia Gutenberg, colecţia „Cartea Vie”
Viaţa cardinalului Iuliu Hossu din perspectiva istoricului, a eseistului şi a familiei, volum bilingv, coordonat de Ruxandra Cesereanu, oferă o perspectivă complexă asupra vieţii cardinalului Iuliu Hossu, prin contribuţiile a trei autori: Ovidiu Ghitta, Ruxandra Cesereanu şi Gelu Hossu. Fiecare autor abordează personalitatea şi activitatea cardinalului din unghiuri diferite: istoricul, eseistul şi perspectiva familială.
Penitenciarul de la Sighet reprezintă polul negativ extrem din memorii. Împotriva degradării cu care sunt întâmpinaţi în închisoare (împotriva trupului batjocorit): „Băgăm bivolii la grajd!” după cum avertizează un gardian, viaţa episcopului va fi una de seninătate spirituală şi iluminare continuă. Sufletul şi spiritul vor compensa felul în care corpul era obstrucţionat şi pedepsit de autorităţile închisorii (prin foame, frig, mizerie, umilinţe). Metoda este aceea a transfigurării: când sunt dezbrăcaţi de reverende şi îmbrăcaţi în zeghe, clericii greco-catolici sunt transfiguraţi, percepându-se astfel învestiţi ca întemniţaţi pentru dreapta credinţă. „Aici nu este episcop”, replică Vasile Ciolpan, directorul primitiv al închisorii Sighet, atunci când Iuliu Hossu, la internarea în penitenciar, se prezintă ca episcop. Or, tocmai în pofida persecuţiei şi negaţiei din partea autorităţilor, Iuliu Hossu va continua să fie episcop chiar şi în închisoare, devenind „piatră” a Bisericii persecutate, dar supravieţuitoare. Deşi i se confiscă rozariul şi deşi patru ani şi şapte luni nu va mai avea permisiunea să liturghisească la Sighet, întrucât este cunoscător pe de rost al liturghiei, episcopul de Cluj-Gherla va liturghisi contemplativ, din adâncul spiritului şi sufletului. (Prof. Ovidiu Ghitta)