Despre Nadeş, oamenii locului vă povestesc cu mândrie şi dreptate, fără de naţionalitate ori credinţă. Dacă vorbele despre trecut vă fac şi poftă de văzut istoria cu ochii, mergeţi la Cetatea Săsească, unde vă dă bineţe biserica evanghelică-lutherană. În amintire de vremuri de atunci, la Nadeş am găsit o preferată a trăitorilor de demult în aceste locuri, pe numele ei PRĂJITURĂ SĂSEASCĂ CU BRÂNZĂ DULCE.
***
Crişul, cunoscut dintotdeauna ca moşie a familiei Bethlen, are pe hartă, spre mândria oamenilor locului, unul dintre cele mai frumoase castele din România. Se spune că este şi cel mai frumos exemplar din Transilvania al arhitecturii renascentiste de locuire şi apărare. Vremurile de demult nu lăsau aproape nicio carte despre Transilvania să iasă din tipar fără faţa castelului, prezentă şi pe cărţi poştale, ori pe timbre. Locul are poveşti frumoase, multe rostite chiar aici, lângă cel mai înalt turn al arcaşilor din Transilvania. Se spune că la Castel a fost odată şi una dintre cele mai apreciate biblioteci din Europa, după ce la Criş a prins viaţă tiparul de carte. Ca un sunet de orgă venit din vremuri de demult, am găsit un desert al saşilor, lăsat de ei în amintirea plăcută a celor trăitori astăzi. Este un LINTZER CU HECIUM PECIUM.
***
Dacă veniţi la Apold, auziţi istorie în fiecare fir de iarbă şi mâncaţi legende pe pâine. Biserica Fortificată este graniţă dintre istorie şi legendă, pentru că aici s-au purtat lupte grele cu otomanii şi tot aici se spune că un uriaş a făcut trei dealuri, după ce s-a aşezat la odihnă şi şi-a şters cizmele de noroi. La Apold am întrebat, în firescul locului, de o reţetă care să meargă în povestea noastră de până acum şi, dintre toate bunătăţile, am ales să-i dăm trup unei prăjituri numită Hanklich sau Henklesch, un fel de lichiu botezat pe-aici HENCLEŞ SĂSESC.
***
Sighişoara este locul pe care, măcar o dată-n viaţă, merită să îl laşi să-ţi cunoască paşii şi să te ducă pe tărâmurile în care te vei regăsi pe tine însuţi. Orice zi poate fi prilej pentru a ne opri şi pentru a ne înclina în faţa „bijuteriei medievale a României”. Sighişoara trebuie trăită la ea acasă, pentru că orice gând de îndrumare este neîncăpător. În Cetate, puteţi respira aer de istorie şi inspira momentul vostru, în bătaia ceasului ce tronează în turnul său de 64 de metri, cu mecanism elveţian şi cu un cadran de aproape 2 metri şi jumătate. Turnul cu Ceas este şi singurul muzeu pe verticală din România. Povestea Casei Vlad Dracul spune că aici s-a născut Vlad Ţepeş, cel pe care unii oameni şi unele legende îl numesc, îndrăzneţ, Dracula. Scara Şcolarilor vă conduce, pe cele 176 de trepte ale sale, până la Şcoala din Deal, numită astăzi Liceul “Joseph Haltrich”. Aici este şi cel mai important monument arhitectural al Sighişoarei, Biserica din Deal, unul dintre simbolurile stilului gotic din Transilvania. Nu multe sunt bisericile ca acesta, cu criptă sub cor. Purtând nume de bresle, turnurile Cetăţii vă spun, fiecare, legende ale Sighişoarei, prin cele trăite peste vremuri. Aici se poate mânca în multe feluri, care cu siguranţă vor deveni repere pe harta gastronomică a fiecăruia. De exemplu, aici merită să încercaţi o MOAGĂNĂ.
Lângă Sighişoara există suflete care i-au urmărit Cetăţii fiecare respiraţie a istoriei, din ultimele multe sute de ani. Sunt stejarii multiseculari, care chiar şi atunci când cad răpuşi de fulgere, de oameni răi sau de foc, rămân locului pentru a fi casă sutelor de vieţuitoare ce îşi fac acolo culcuş. Pădurea de pe platoul Breite are peste 600 de stejari şi este cea mai mare colecţie de arbori multiseculari din Estul Europei, întinsă pe 120 de hectare. Se spune că cel mai bătrân stejar are aproape 800 de ani, iar diametrul trunchiului său este de peste 7 metri. Cu un aer de poveste şi arbori ce ascund mistere în scorburile lor, pădurea este raiul păsărilor şi al plantelor, ce adăposteşte zeci de specii de insecte şi sute de feluri de fluturi.
***
Trecerea celor de astăzi prin Albeşti este rost de amintire a poetului Petőfi Sándor, care se crede că ar fi trecut la veşnicie în locul numit astăzi Fântâna Ispán. Muzeul Petőfi aduce povestea contesei Luise Haller, care a pus la cale ridicarea aici a amintirii Bătaliei de la Albeşti/Sighişoara. Aceasta a fost piatra de hotar a Revoluţiei Maghiare de la 1848-1849, în care au murit cu mult peste 1.000 de oameni. Chiar sub acest loc din Albeşti, unde acum sunt trandafiri, se află osemintele a sute de maghiari ucişi în sângeroasa bătălie. Aici sunt multe feluri de mâncare ce adună tradiţii săseşti cu obiceiuri ungureşti. Nici nu se mai ştie care a cui e, cu începuturi rătăcite prin timpuri vechi, dar împreunate frumos de oameni şi puse pe mese de sărbătoare. Aşa este şi un desert căruia saşii îi spuneau „cozonăcel minune”, iar maghiarii BEJGLI.
***
Urme vii, adevărate, găsim la Archita. Este un loc pe care Dumnezeu pare că ar fi vrut să-l ţină pentru El şi pe care oamenii parcă au uitat să-l pună pe hartă şi unde îţi dă bineţe, într-o lume despre care nu credeai că există, cea mai mare biserică fortificată din judeţul Mureş. Crescută din credinţa oamenilor, în secolul al XIII-lea, Biserica şi Archita întreagă au devenit loc de popas des şi pentru Prinţul Charles de Wales. Tot o formă de artă este şi felul de mâncare pe care l-am găsit aici, adus din mâinile, dar mai ales din sufletul unor oameni a căror voce devine tremurândă la fiecare auz al numelui satului unde se trag. Cum ar fi, de ei numita ciorbă de friptură sau BRODELAWEND.
***
Despre Saschiz vorbesc toate ale lui şi numai ale lui. Dacă te uiţi pe deal, vezi Cetatea ţărănească, unde oamenii se apărau şi se refugiau, făcută magnet de pilde şi legende. Despre ea se spune că era gazdă a unor uriaşi. Saschizul, cu satul şi cu Biserica Evanghelică Fortificată sunt în patrimoniul mondial UNESCO şi nu ai cum să îi faci faţă fiorului care te încearcă, acolo fiind – şi mai ales în faţa Turnului – una dintre cele mai frumoase construcţii medievale din Transilvania. La fel cum frumoase sunt cele date bucătăriei. Istoria rubarbărului la Saschiz e veche şi noi l-am găsit în felul în care gustul i se simte deplin, numai bun de pus lângă o carne de porc sau de vită. Am adus vorbă, fără doar şi poate, de un SOS DE RUBARBĂR.
(surse foto: bucatarasul.ro , pinterest.com, pexels.com)
În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber, puteţi degusta din bunătăşile mureşenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiţi pe www.istoriecugust.ro, unde puteţi comanda şi cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră.