Boala de a fi mereu in centrul atenţiei
Apariţia reţelelor de socializare a lăsat cărările dintre vecini nebătătorire. Creşte iarba prin locurile prin care altădată, in vreme de odihnă, vecinii te căutau să mai puneţi lumea la cale sau să mai dea o mână de ajutor. Atunci când înţelegi că eşti doar chiriaş în această lume, admiţi să ai un stil de viaţă care să îţi bucure sufletul, şi nu unul bazat pe agoniseală şi stresul celui ce are şi vrea să aibă mai mult.
Doar că, odată cu dispariţia cărărilor dintre vecini, au apărut alte boli ce intră atât de tiptil în minţile omului că, până ce nu dau semne clare de îmbolnăvire, nu se manifestă mai deloc. O boală ce cuprinde orice utilizator în exces al reţelelor de socializare se numeşte boala de a fi in centrul atenţiei. Se manifestă prin a-ţi marca tot timpul prezenţa pe reţeaua de socializare şi postarea tuturor banalităţilor din viaţa nesemnificativă pe care o duci, asociată şi cu aşteptarea de reacţii şi cuantificarea lor în like-uri, distribuiri şi, de ce nu, câţiva bănuţi pe care îi oferă cineva la fel de răsărit ca şi tine, cel ce postezi. Un joc al căderii în derizoriu, al falsei aprecieri şi introvertirii care se dezvoltă după ce constaţi amăgirea in care trăieşti.
Socializarea fără contact direct este ca nunta fără ceteraşi, că şi ei fac orice să nu uite lumea de ei, iar pentru asta sunt dispuşi să-şi ridice poalele în cap. Nevoia de a fi in centrul atenţiei va deveni, cu siguranţă, o tulburare psihică, urmând a fi studiată de specialiştii vremii. Practic, ne amăgim cu bună ştiinţă şi ne pierdem, cu activităţi sterile, multe ore dintr-o zi. Nevoia de a fi în centrul atenţiei rezidă în lipsa de împlinire personală şi nevoia continuă de a fi validaţi de ceilalţi.
Preluam orice de oriunde, fără o minimă verificare, comentăm cu multă implicare orice creaţie cu inteligenţa artificială, rupţi parcă de realitate, suntem captivi într-o lume virtuală, distribuim ceea ce ne convine, dar tratam cu ură pe cei ce nu ne împărtăşesc opiniile şi, mai mult de atât, rămânem nişte singuratici, cu tot felul de frustrări, în faţa unui ecran inert, care vinde visuri de toată admiraţia!
Voie bună!
Mihai Teodor Naşca