Pantele înalte de 300 de metri, scăldate în soare tot timpul anului, închegate cu plantaţii de viţă de vie, dau dealurilor de pe Târnava Mică un aer apropiat de al Toscanei, din care vine savoarea binecunoscutelor soiuri de Fetească Albă, Fetească Neagră, Kerner sau Gewürztraminer, pe care le puteţi degusta în cramele devenite cunoscute în toată Europa şi dincolo de graniţele ei.
Poate cea mai frumoasă clădire din Mica este Conacul Hilibi Gál, care acum este loc de dezlegare a problemelor comunei şi sediu al Primăriei locale. În Abuş, sat mai mic al comunei, se află castelul Gyulaffy, reconstruit de familia Apor, uitat acum, dar unde era o bibliotecă unică în vremurile de atunci, cu peste 6.000 de cărţi.
Între hotarele Găneştiului, în a sa aşezare Seuca, se află Castelul Rhédey-Rothenthal, străjuit de un arbore a cărui vârstă a trecut deja de 500 de ani. Tot în Găneşti găsiţi Castelul Dániel care este exemplul unei vieţi fericite a acestor ziduri, puse în valoare pentru sutele de ani ce vor veni, sub nume de boutique hotel. În Găneşti am mâncat o gustare extraordinară, ce combină un soi de supă cu de toate, cu nişte cartofi cremoşi. Îi zice SZABÓGALLÉR LEVES.
Târnăveniul este locul de obârşie al lui György Ligeti, poate cea mai importantă personalitate artistică a secolului XX, născut pe teritoriul Transilvaniei, câştigător al Polar Music Prize, recunoscut ca Nobelul pentru Muzică. Casa memorială din Târnăveni a lui Ligeti este doar la câţiva metri de Sinagoga din centrul oraşului, despre care puţini ştiu că există, ascunsă de comunişti în spatele blocurilor gri. Lângă Târnăveni, pe o suprafaţă de câteva sute de metri, se întinde Lacul Aluna, numit de localnici Râioasa. Între lacurile saline din România, Lacul Aluna se situează în prima categorie valorică, între primele 17 lacuri din ţară. Institutul de Cercetări Biologice din Cluj-Napoca a remarcat că nămolul de culoare neagră de aici prezintă proprietăţi remarcabile, în tratamentul diferitelor boli. Prin părţile locului, la Cuştelnic, găsim biserica de lemn de la 1751, salvată de la pieire de “Ambulanţa pentru monumente”. Intrarea în biserică are forma găurii de cheie, aproape unică în ţară, aceasta fiind întâlnită doar la Biserica „Sfântul Nicolae” din Lăpuşna.
În Cucerdea, Lavanda di Maria este, în vederea lumii, un hectar de miresme şi frumos, cu mov de floare şi alb al gardului ce te duc, îngemănate, într-o lume de poveste
Biserica Evanghelică din Băgaciu a fost ridicată cu trudă, din piatră adusă cu căruţa din Munţii Cibinului, în drum de sute de kilometri. În amintirea vremurilor construite de saşii din Băgaciu, aici mai putem gusta o unică CIORBĂ DE STRUGURI.
În Cund, biserica evanghelică fortificată poartă cu ea un ceas de măsurare a rotirii timpului, afişat pe toate cele patru feţe, dar condus de un singur mecanism.
La Idrifaia, Barabássy Lénárd, vicevoievod al Transilvaniei şi subprefect al secuilor şi-a construit un conac, despre care spune că ar fi prima clădire renascentistă din Transilvania. În armonia asta cu oameni de etnii diferite şi duşi fiecare la Biserica lui, Transilvania trăieşte şi îşi duce mai departe tradiţiile. Aici şi aşa am descoperit o minunată ZAMĂ DE ŞĂLATE CU ZĂR ŞI STRUJELE.
Veţca se află pe zona de întâlnire a Târnavei Mici cu Târnava Mare. Ospitalitatea oamenilor de aici o simţiţi încă de la intrarea în sat, când treceţi pe sub o poartă secuiască sculptată, ce trece şoseaua. Dealul numit „Calvarul secuiesc” este şi el străjuit de 14 porţi secuieşti, sculptate în lemn, ce merg pe un drum ce îi aminteşte călătorului de patimile lui Isus. Sus, pe deal, se află Capela Răstignirii, de unde se vede frumos tot locul ce respiră aer de început de lume.
Castelul din Ozd de acolo este locul unde Kata Szidónia, prima poetă recunoscută în istoria literaturii maghiare, a compus primele ei scrieri literare. În acest loc minunat, despre care oamenii spun că este capătul pământului, pentru că drumul nu merge mai departe, istoria se povesteşte la ceai cald şi musai la un LICHIU DE GRIŞ CU STRUGURI.
Faima micului orăşel Sângeorgiu de Pădure a fost adusă de Castelul Rhédey. Este unul dintre cele mai frumoase castele din România şi cu siguranţă printre primele din Europa, care povesteşte istoria locului cu emoţia istoriei, îmbinată miraculos în tehnologia timpurilor noastre. Locul este celebru în toată lumea pentru că aici s-a născut şi a fost înmormântată, după ce a murit la numai 29 de ani, Claudine Rhédey de Kis-Rhéde, bunica Reginei Maria-Victoria a Marii Britanii, stră-străbunica actualei Regine a Marii Britanii, Elisabeta a II-a. În Bisericia Reformată din Sângeorgiu de Pădure, peste drum de Castel, familia Rhédey are o criptă, restaurată cu sprijinul Casei Regale Britanice. Despre emoţia legăturilor cu Sângeorgiu de Pădure vă vorbeşte, chiar în Castel, însuşi Prinţul Charles de Wales, moştenitorul tronului britanic.
Cunoscut din drumurile prin Transilvania vă este probabil Chendu, locul unde oamenii îşi arată, la marginea drumului şi în văzul trecătorilor de ocazie, rezultatul meşteşugurilor de pe lângă case. Dacă aţi admirat vreodată împletiturile din pănuşi de porumb, ale căror taine sunt purtate de aproape 100 de ani, să ştiţi că aici s-au născut. Am căutat un fel de mâncare ce prinde în el toată savoarea gusturilor ungureşti. Ca să avem un BABGULYÁS aşa cum îl povestesc oamenii de prin Ardeal, ar fi bine să avem şi fasole şi cartofi şi vită şi porc.
Chibedul se află la numai 10 kilometri de Sovata, fiind ştiut în special pentru gustul unic al cepei roşii, scoasă la margine de drum, spre îmbierea călătorilor. În trecerile prin aceste părţi de ţară v-aţi gândit poate cu jind la o CIORBĂ DE FASOLE ÎN PÂINE, CU CEAPĂ.
În Bezidu Nou, comuniştii au construit un baraj, ale cărui lucrări de ridicare au înghiţit întregul sat cu 180 de case şi Biserica locului. Peste timp, pe singurul zid rămas în picioare, oamenii au scris că „acum satul Bezidul-Nou se află pe fundul lacului”. Atunci s-au curmat destine, iar locul acesta se vrea simbolul toleranţei depline între religii. Când afli istoria Bezidului, parcă priveliştea ce îţi taie respiraţia, devenită acum lac de pescuit, te face să simţi altfel apusul. Sângeorgiu de Pădure este şi locul în care se face unul dintre cele mai bune deserturi. Se spune că era una dintre preferatele Papei Ioan Paul al II-lea, încă de când acesta era elev de liceu. Pe vremea aceea, prăjitura era ştiută în Polonia drept napoleoska sau kremowska, dar aprecierea Papei i-a adus numele de kremówka papieska – cremeşul papal. Belgienii o ştiu drept carré glacé, în Germania se numeşte Kremschnitte, iar în Anglia vanilla slice. Prin anumite părţi, românii îi spun cremşnit, iar în Ardeal e ştiută cremeş. Cel mai bun e gustul de prin părţile secuieşti şi, cum noi aducem gustului tribut, îi zicem KRÉMES.
În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber, puteți degusta din bunătățile mureșenilor, iar detalii despre proiectul E14SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiți pe www.istoriecugust.ro, unde puteți comanda și cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră.