Amintirile sunt unele dintre singurele lucruri care ne îmbogăţesc fără a avea lucruri materiale. Ne amintim cu drag momente frumoase şi încercăm să învăţăm din cele mai puţin plăcute. Cum e vorba aceea românească „face haz de necaz”. Ne gândim la amintirile neplăcute şi cred că cea mai bună metodă de a trece peste acestea este să fim cinici. Asta se află în natura noastră de români. Până la urmă, cea mai bună metodă de a învăţa este prin umor. Iar, deşi suferinţa este o latură firească a vieţii noastre, învăţăm să o satirizăm. Omul cu care am vorbit în acest interviu face asta. Prin versuri. Acesta este Cosmin Covei, jumătate din trupa vocal-instrumentală „Ţapinarii”, aşa cum s-au autointitulat. El, împreună cu colegul său de trupă, Adrian Tănase, caricaturizează momente din viaţa de zi cu zi a unui român şi nu numai. Am avut ocazia să stau de vorbă cu Cosmin Covei la concertul tradiţional de Anti-Valentine’s Day din The Office, în data de 1 februarie.
-Cine este Cosmin Covei?
-Un tânăr de aproape 46 de ani, care îşi trăieşte tinereţea încă de când a început proiectul „Ţapinarii”. Pe măsură ce trece timpul, sunt mai tânăr şi mai pus pe şotii.
-De unde vine numele de „Ţapinarii”?
-Numele a venit de la profesorul meu Ioan Cărmăzan, care a realizat filmul „Ţapinarii”. Eu am studiat regie de film. Fiind proaspăt student la 20 şi ceva de ani, am întâlnit acest profesor minunat care mi-a oferit cu drag acest nume. A venit să mă vadă la câteva concerte când eram la început şi mi-a spus că fac o treabă bună şi se bucură că acest nume merge mai departe.
-De unde a venit pasiunea pentru muzică?
-A fost ceva care a mers pe premisa „Ce-şi face omul cu mâna lui”. Eu, fiind regizor, căutam muzică de film şi nu găseam lucruri pe placul meu, aşa că mi-am spus că mă descurc singur. Aveam un videoclip cu un pitic care dança şi căutam muzică. Nu am găsit nimic care să se potrivească şi am decis să scriu cântecul „Sunt fericit”, iar de acolo, cum se spune, totul e istorie. Iar după aceea am ajuns să compun mai mult şi, în ziua de azi, suntem aproape de 25 de ani „Ţapinarii”.
-Fiind regizor la bază, ne poţi recomanda nişte producţii realizate de tine?
-Sunt foarte multe videoclipuri realizate de mine, cum ar fi cele pentru melodiile „Ţapinarii”. De-a lungul timpului am făcut o multitudine de videoclipuri pentru alţi artişti, cum ar fi „Termopane” de la prietenul nostru drag Florin Chilian. Mai am şi câteva scurtmetraje. În principiu, producţiile regizate de mine pot fi găsite pe canalul de YouTube „ŢapinariiOficial”.
-De unde vă vine inspiraţia?
-Din viaţa de zi cu zi. Toate poveştile pe care le regăsiţi în versurile noastre le-am trăit. Şi tocmai pentru că ne aparţin, cred că oamenii care ne ascultă şi ne apreciază au apreciat această sinceritate. Atunci când publicul se identifică cu poveştile pe care le avem, putem spune că am trecut acest test. Noi alegem să vorbim despre lucruri reale, fireşti, care se întâmplă în viaţa oricui.
-Ce amintiri vă leagă de Târgu Mureş?
-Sunt foarte multe. În primul rând, de Clubul The Office, avem o colaborare foarte strânsă şi de lungă durată. Cred că sunt zeci de ani de când facem aici acest proiect „Anti-Valentine’s Day”. Am avut concerte foarte frumoase în Cetatea Medievală, am cântat pentru un festival de televiziune, la Festivalul de Film Alternativ de la Palatul Culturii. Ne-am jucat foarte frumos aici şi venim de fiecare dată cu drag în Târgu-Mureş.
-Cum a început proiectul Anti-Valentine’s Day?
-Ideea a venit foarte repede, imediat după ce ne-am lansat în 2001. Am făcut câteva cântece de dragoste şi ne-am dat seama că acestea sunt cumva atipice. Primul Valentine’s în februarie 2002 am zis să îl numim Anti-Valentine’s pentru a atrage atenţia asupra acestui proiect. Nu vrem să se înţeleagă că am avea ceva împotriva dragostei. Am ales să numim astfel acest proiect pentru a arăta că avem o altfel de muzică de dragoste.
-Ce înseamnă arta?
-Atunci când în corpul tău se întâmplă o vibraţie. Fie că vezi un film, fie că asculţi un cântec sau vezi o pictură. Atunci când simţi acel „ceva”, pentru mine este artă. Chiar dacă uneori poate fi abstractă, iar alteori poate reprezenta perfecţiunea întruchipată, nu contează. Dacă te duce într-o stare, înseamnă că este artă.
-Cum de Târgu Mureş?
-Nu vom trece niciodată peste Târgu Mureş. Noi nu sărim niciodată peste niciun oraş. Este important ca în oraşul unde cântăm să existe un club în care să facem o gaşcă frumoasă. Din păcate, unele oraşe mai mici nu au acest tip de locaţii. Doar în acele situaţii se întâmplă să nu trecem prin acel oraş. Nu pornim niciodată cu gândul că un oraş ar fi prea mic pentru noi. Suntem o formaţie de nişă, care cântă în cluburi mici. Am avut, bineînţeles, ocazia să cântăm şi în cluburi mari sau la festivaluri mari, dar ne-am născut în cluburi mici. Mereu răspundem cu plăcere oricărei invitaţii, indiferent de dimensiunea localului sau a oraşului.
-Cărui fel de public vă adresaţi?
-Cred că trebuie să treci puţin prin viaţă pentru a ne înţelege pe noi. Adică trebuie să ai anumite experienţe pentru a putea relata prin muzica noastră. Nu cred că se poate întâmpla asta până la vârsta de 18-19 ani. Deşi un copil de 9 ani poate să simtă şi el nişte fiori, are nevoie de câţiva ani pentru a înţelege mesajul din spatele versurilor. Dar, dacă ar fi să fac o estimare aproximativă, ne adresăm oamenilor cu vârste între 18 ani şi 60 de ani.
Adrian Murariu