Castelul Kemeny din Brâncoveneşti a fost devastat şi ridicat iarăşi, pus la pământ de războaie şi refăcut a treia oară. Perioada de linişte i-a fost cea din timpul cenaclului Helikon care aduna, la chemarea lui Kemény János, scriitori care au făcut ca acesta să fie, vreme de două decenii, cel mai important loc de întâlnire al oamenilor de cultură din Ardeal. În amintirea acelor vremuri, curtea Castelului găzduieşte şi acum masa Helikon.
La Idicel-Pădure am întâlnit şi noi o minune, ce poartă nume omenesc de Rafila Moldovan. Este tezaurul uman viu al României şi una dintre comorile Mureşului, ce din sudoarea ei şi din banii de pensie şi-a ridicat în curtea casei muzeu cu de toate cele româneşti. Am întâlnit-o îmbrăcată în cătrinţă de lână prinsă cu lorineaţă, în cămeşă albă de pânză şi pieptar, pe cap cu năframă şi în picioare cu opinci. Ne-a pregătit, ca să vă spunem şi vouă despre ea, o ZAMĂ DE PĂSTĂI CU PLĂCINTE DE BRÂNZĂ.
Pe-aici, Valea Mureşului merge împreună cu apa de la care i se trage numele şi se spune că sunt cele mai frumoase locuri pe care râul le vede, în drumul său dintre Hăşmaşu Mare şi vărsarea în Tisa. Acum, poartă blazon de rezervaţie naturală, ce parcurge cursul superior al Mureşului şi desparte atât de pitoresc Munţii Călimani şi Gurghiu.
Despre Deda, rămâne să deschidem cartea de citire, acolo unde Eminescu povesteşte cuprinzător despre ceea ce a găsit pe-aici, în vara lui 1866. „Ascuns în maluri dormea Murăşul şi de departe se vedeau munţii mei natali, uriaşi bătrâni cu frunţile de piatră spărgând nourii şi luminând ţepeni, suri şi slabi asupra lor”. Este poveste despre Valea Mureşului, prinsă între paginile „Geniului pustiu”. Dragostea dintre locuri şi omul ce le-a povestit este îndestulătoare cât să credem că, într-adevăr, Eminescu a scris „Sara pe deal”, aşa cum se spune, tocmai la Deda. Aşa se fac poduri peste timp şi peste locuri, ca să fie trecere bună pentru oameni frumoşi. La fel cum e şi cu desertul ăsta aburind a istorie şi a poveşti de demult: BUCTE CU PRUNE.
La Scaunul Domnului se poate ajunge şi din Deda. Acest loc minunat, aflat în înălţimea a 1.381 de metri, se vede în zile fără ceaţă chiar din Târgu Mureş. Se spune că acolo va sta Dumnezeu la Judecata de Apoi.
Răstoliţa este punct de plecare, în căutare de alte înălţimi făcute de Dumnezeu. Intrarea în Munţii Gurghiului se face pe Valea Iodului, iar în Călimani se ajunge pe văile Răstoliţei şi Vişei, care vă fac privelişte către Parcul Naţional Călimani. Ca să ajungi sus, treci prin rezervaţia de jnepeniş, ajungi lângă Lacul Iezer şi eşti aproape apoi de partea cea mai de poveste a Călimanilor, unde vi se înfăţişează Negoiul Unguresc şi Pietrosul, la cel mai înalt punct din judeţul Mureş. Aici, la 2.100 de metri, pare că îngerii îţi vorbesc în şoaptă, dar tu le poţi povesti ce sunt aceia PUPCI CU BRÂNZĂ ŞI CU PRUNE, PE FOAIE DE VARZĂ.
Este locul unde crezi că eşti în judeţul Mureş, dar dacă faci un pas la stânga ajungi în Harghita şi unul la dreapta te duce în Suceava. La fel este şi cu Ardealul, Bucovina şi Moldova, pe care pe toate le poţi cuprinde în privire, printr-o întoarcere de o secundă pe călcâie.
Drumul spre Vârful Pietrosu are frate şi în Lunca Bradului şi merită să îl păşiţi, pentru bucurie a ochiului şi a sufletului. Aici, toate au miros de brad şi apă de munte. Şi cu ele la-ndemână, dacă vreţi să simţiţi şi gust de toate de pe-aici, merită să încercaţi un MIEL LA JAPĂ FĂCUT LA JAR DE FAG.
În fiecare număr de vineri, în Cuvântul liber, puteți degusta din bunătățile mureșenilor, iar detalii despre proiectul E14 SAGA COMMUNICATION BOUTIQUE găsiți pe www.istoriecugust.ro, unde puteți comanda și cartea, care în două zile ajunge la dumneavoastră.