În timp ce internauții sunt preocupați de evoluția situației internaționale, analizând și para-analizând ce face Trump, Georgescu sau Zelenski, pe plan local curg, încă de la începutul anului, știrile legate de acte de cruzime față de animale. Desigur, nu le știm pe toate, doar pe cele care ajung la noi prin intermediul organizațiilor de profil și al poliției, dar asta nu înseamnă că ele nu sunt reprezentative.
Îmi aduc aminte cu ani în urmă, când făceam școala de șoferi, că eram terorizată de animalele care apăreau pe marginea drumului și efectiv opream mașina, spre disperarea instructorului meu. La un moment dat, am pus o frână atât de brusc încât am înecat serios motorul. Țineți cont, eu am făcut școala pe Dacia 1310, nu pe mașinile care sunt acum.
Instructorul m-a certat și a încercat să-mi explice că acel câine care mi-a declanșat piciorul pe frână era totuși la 2 metri de noi. M-am uitat la el și i-am spus că mai bine lovesc un om și îmi asum, chiar să merg la pușcărie, decât să lovesc un animal.
Dar asta sunt eu; alții, însă, nu au nicio reținere în a tortura, chinui, lovi sau abandona animale, fie ele mici sau mari. Din contră, se pare că obțin o plăcere de-a dreptul perversă din a face asta.
Ca oameni, susținem că ne deosebim de animale; mai mult decât atât, susținem că suntem superiori acestora prin capacitatea noastră de a gândi, prin complexitatea emoțiilor și sentimentelor pe care le putem dezvolta într-o viață.
Ne considerăm superiori naturii cu toate creaturile ei, deși, dacă este să judecăm drept, niciun animal nu își ucide semenii din plăcere. Niciun animal de pe acest pământ nu chinuie, nu torturează, nu lovește alt animal fără a avea un motiv bine întemeiat, legat de autoapărare sau hrană.
Numai oamenii fac așa ceva. Dar putem oare să numim astfel de specimene, care își varsă frustrările și inadecvările pe semenii lor sau, și mai grav, pe creaturi lipsite de apărare, oameni?
Putem avea pretenția ca această specie să își continue dominația, să evolueze spiritual și să ajungă la nivelul lui Isus sau Buddha, când atât de multe exemplare ale speciei sunt interesate de violență, ură și teroare?
Mii de specii au dispărut de pe această planetă ca urmare a acțiunilor omului, iar mii de habitate au fost distruse sau reduse ca suprafață din dorința de a avea mai mult spațiu vital și mai multe resurse.
Milioane de oameni trăiesc în condiții greu de descris, în timp ce alte milioane aruncă tone de mâncare la gunoi.
Milioane de oameni au murit în războaie, în timp ce alte milioane au prosperat și s-au îmbuibat.
Asta este specia umană; aceasta este fața ei la care refuzăm să ne uităm. Căutăm vinovați întotdeauna în exteriorul nostru. Putin e de vină sau UE e de vină. Trump e un porc sau Zelenski este o plagă pentru Europa. Așa o ținem de sute de ani, incapabili să recunoaștem că cel mai puternic virus, cea mai mare plagă a planetei, factorul cheie care va distruge Pământul cu întreaga sa frumusețe, suntem chiar noi, specia umană.
Mai este timp să schimbăm ceva? La cum arată azi lucrurile, nu cred. Totuși, în mine mai licărește o speranță că ne vom trezi, că vom înțelege că singura noastră șansă de evoluție este empatia, acceptarea și iertarea.
Sanda Vițelar