Coroana falsă a celebrităţii
Dacă am şti să preţuim darurile primite nu am mai risipi viaţa noastră pe deşertăciuni.
În tumultul risipirii umane printr-o lume fără direcţie şi cu sensuri ascunse minţilor puţine, omul îşi cheltuie timpul şi energia în goana noului zeu la care se închină: celebritatea, centrul atenţiei, promovarea personală. Acest zeu flămând de suflete, numit celebritate, ne fură liniştea şi somnul, ca şi banul, însă cel din urmă nu este atât de periculos ca primul.
Ce îl animă pe om să caute să fie în centrul atenţiei, adulat, răsfăţat şi împopoţonat cu vorbe goale? Nevoia lui de certificare, ce musai trebuie să vină din rândul maselor mari de oameni. Confirmarea din partea celorlalţi că eşti bun, nemaipomenit, iar suma asta de atribute, de multe ori false, creează coroana celebrităţii, la fel de falsă precum şi părţile ei componente.
De ce are nevoie omul de confirmarea unei calităţi? Pentru ca nu are certitudinea a ceea ce este, ci doar a ceea ce are. Mai citiţi o dată fraza anterioara. Acum judecaţi în cheia verbului „eu sunt”. Apoi, omul are nevoie de public să îl valideze că este aşa cum crede el pentru că nu îşi fundamentează existenţa pe valori, pe capacităţi, pe îndeletniciri dobândite. Prins în vârtejul celebrităţii, uită să se raporteze la elemente definitorii fiinţei umane. Prins de val şi luat pe sus, respiră doar aerul rarefiat de la înălţime, care îl îmbată de cap. Problema e că ne lovim de zidul realităţii, pe care l-am tot ignorat cu bună ştiinţă.
Toţi cei care te avertizează cu privire la pierderea simţului firesc, a realităţii, a ridicolului ce ne paşte sunt catalogaţi duşmani, oameni răi, indivizi ce se opun ascensiunii fulminante de astăzi şi ei trebuie ignoraţi şi aruncaţi la Lada de gunoi a societăţii. Asocierea cu oameni de calitate, de probitate morală, de exemplu pentru comportament şi etică nu ne aduce beneficii decât de imagine virtuală, care este la fel de volatilă ca şi succesul pe care îl clamăm.
Succesul şi promovarea în muzica şi arta spectacolului în speţă nu se contorizează în urmăritori pe youtube, în like-uri, în apariţii media sau spectacole cu public. Succesul înseamnă sa înmulţeşti talantul şi să îl împarţi celor ce-au nevoie. Dacă cântecul şi vocea ta nu au vindecat un suflet căruia te adresezi, prestaţia ta a fost doar de complezenţă. Dacă reuşeşti să vindeci suflete, ai parte de cea mai mare celebritate, onoare şi, de ce nu, dovedeşti ce ai făcut cu talantul tău. Căci ce e val, ca valul trece… şi poate uneori, cândva conştiinţa ne va readuce cu picioarele pe pământ şi ne va întreba dacă ştim cine suntem cu adevărat, nu de cum ne percepe poporul validator.
Voi cât de celebri vă simţiţi astăzi?
Numa zâc!
Mihai Teodor Naşca