De peste 25 de ani, pe Pocloş liniştea e înşelătoare. Şi, dincolo de ea, în surdină, un zgomot dureros şi supărător a confirmat permanent existenţa unor conflicte. Între găşti sau între oameni. Pentru bani şi pentru putere.
La început a fost primarul-cocoş. L-a luat de gât pe consilierul nervos. Lumea a râs şi imaginile fac şi azi deliciul celor care le urmăresc şi cred că a fost mai mult decât un fâs răţoiala din uşa sălii de şedinţă a Consiliului Local. Pentru că cei doi au sfârşit prin a se împrieteni. Probabil pe viaţă. Apoi, au fost episoade sporadice care semănau cu intimidările dintre găşti, dar nimeni nu le-a luat în seamă. Până la urmă, nu era altceva decât punerea la punct a odraslei fiului de primar. Aşa ziceau unii care credeau că fiul primarului o cerea. Că, deh, aşa sunt locuitorii acestor zone, le place sângele pe pereţi şi înjurătura neaoşă. Sau punerea la punct a primarului, atunci când, spuneau martorii, şeful gunoierilor, sportiv de performanţă, l-ar fi luat de gât şi ridicat pe perete pe cel care avea banii în vârful pixului. Şi a venit la un moment dat şi vremea jurnaliştilor cărora li s-a arătat, ca-n mahala, „elefantul cu trompa roşie”, însă cum imaginea venea de la românul care a câştigat Primăria, iarăşi nu a reacţionat aproape nimeni. Pentru că ziariştii şi-o caută, nu?!… Doar hlizeli peste hlizeli. Poate chiar şi mesaje de încurajare pentru ghiolbanul care se credea el însuşi Dumnezeul acestor locuri. Pentru că „alesul” beneficia din partea supuşilor săi de o admiraţie inexplicabilă. Până s-a coborât din nou Dumnezeul în cauză cu picioarele pe pământ şi a început să lovească cu ele pe sub birou, în cei care nu-i ascultau orbeşte ordinele, sau, mai rău, într-o persoană care a ales public să spună că susţine un contracandidat al său după ce îi fusese devotată ani la rând. Sau aşa credea el. Însă nici atunci Pocloşul nu s-a învolburat, cum nu s-a învolburat nici când fiul unui prefect a fost atacat golăneşte în chiar centrul oraşului, fapt ce punea din nou sub semnul întrebării siguranţa locuitorilor urbei de pe Pocloş.
A trecut vremea, iar pentru toate aceste fapte nu am auzit ca cineva să fi fost sancţionat. Apa a curs în continuare liniştită pe Pocloş, iar acum cinci ani s-a schimbat placa. Şi s-au schimbat şi imaginile. Pentru că, după 20 de ani, era normal ca cei nou-intraţi în Primărie să găsească şi scheleţii tremurânzi prin dulapuri. Căci schimbarea nu a fost aşa cum a vrut-o fosta putere locală. Şi, prin urmare, cineva trebuia să se îngrijească de asta.
Iar în noua eră administrativă, un consilier personal al primarului, plecat între timp din Primărie, a spus-o în repetate rânduri, a făcut chiar plângeri la organele abilitate reclamând că este ţinta unor ameninţări şi chiar a şantajului venit din partea unor oameni devotaţi fostei găşti care a avut în mâini puterea locală. Şi asta a trecut aşa, ca o glumă, căci consilierul cu pricina fusese deja ţinta multor acţiuni de discreditare publică. A fost apoi episodul gunoiului. Care a fost băgat sub preş. Iar credinţa că lupta dintre foştii şi actualii se va stinge încet, încet i-a făcut pe unii să aştepte. Să se termine. Sau să înceapă. Aşa au aşteptat şi funcţionarii din Primărie. Patru ani. Pentru că li se spusese simplu: „Ne vom întoarce!”. Unii au fost timoraţi, alţii chiar au sperat, iar alţii au aşteptat. Iar în 2024, după alegeri, erau convinşi că trecutul nu se va mai întoarce. Şi s-au pus pe treabă. Atât doar că după cuşluielile politice ulterioare au înţeles şi ei că liniştea e înşelătoare şi că nimic nu e cum pare. Mai ales când s-au trezit cu exponentul fostei administraţii, zbirul vremurilor pe care le doreau uitate, omul considerat principalul combinator al tuturor vremurilor, revenit prin proxy în funcţia de viceprimar. Dar au sperat că… totul va fi bine. Însă ultimele săptămâni, odată cu discuţiile pe tema Bugetului pe anul acesta, le-au spulberat, pare-se, orice speranţă. Şi au înţeles, aşa zic unii, că, de fapt, acum se plătesc poliţele. Unii zic că în stil mafiot. Niciodată lovitura fiind dată direct de cel care o comandă. Nici măcar cu mâna propriului proxy. Ci cu mâna celor care au promis schimbarea. Şi care acum iau sau dau atribuţii directorilor din Primărie în funcţie de interesele unora sau ale altora. Doar pentru liniştea lor personală. Iar asta face ca tensiunea să fie din ce în ce mai mare în Primăria Târgu Mureş. Oamenii ameninţă că merg la DNA pentru că, spun ei, Bugetul pur şi simplu se tranzacţionează ca la piaţă. Iar tot ceea ce ajunge în biroul unuia din viceprimarii oraşului nu primeşte undă verde decât dacă aceasta i-o dă viceprimarul din umbră. Între timp, spun oamenii, au apărut şi ameninţările fizice, atacul unui cagulat la adresa unui director din Primărie sau reclamaţiile venite din partea unor firme care ar fi fost forţate să renunţe la contracte în favoarea altora, nefiind fără legătură şi nici întâmplătoare. O fi aşa, nu o fi aşa, nu pot şti cu siguranţă. Cert este că avem organe de anchetă, iar acestea sunt convins că ne vor spune, în cele din urmă, dacă florile de pe Pocloş miros sau nu a gaşcă sau a „gaşca noastră”. Pentru că altfel riscăm încă 20 de ani de linişte înşelătoare. Şi, dincolo de toate, sentimentul neputinţei şi cel al trădării interesului comun vor pune definitiv stăpânire pe această comunitate care, fără îndoială, merită mai mult. Părerea mea.
Adrian Armand Giurgea