La Crăciuneşti – Mureş, într-o floare albastră
Am fost în zi de martie 2025 la Şcoala nr.1 din Crăciuneşti-Mureş cu adevărat în tărâmul de iubire al Cuvântului. În Biblioteca şcolii, elevii şi profesorii lor, dar şi cei 30 de profesori de limba şi literatura română din judeţul Mureş – invitaţi au rostit CUVÂNTUL CE EXPRIMĂ ADEVĂRUL din marea carte de poezie a lui Mihai Eminescu şi din marea carte de iubire în care apare CHIPUL MAMEI. O revărsare de lumină, emoţie, surâs şi…aplauze. La scenă deschisă, candoarea copilăriei îşi întâlnea inefabilul cu generozitatea celor care se întâlnesc zi de zi cu acest inefabil, a domnilor profesori. Aceeaşi vibraţie sufletească lega vârste şi sentimente, anticipând un mâine care să fie al vieţii şi al omului în legile lor drepte. Căci mesajul acesta îl transmiteau elevii prin rostirea lor artistică, nu doar pentru o clipă, ci pentru un timp prelung, de trudă în numele unui ideal. „Trudeşte”, scria Eminescu, „şi ai să auzi cum iarba creşte.”
Inspirat colajul cultural propus de doamnele profesoare Adela Ivan şi Sepsi Carmen, „Mama dulce poezie”, apropiind eternul eminescian, în Anul Eminescu, de eternul feminin, atât de viu în zi de martie, reverberând în „potirul de aur” al POEZIEI.
Am reţinut şi motto-ul blagian de pe invitaţia-semn de carte: „Copilul râde: Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”
A râs copilăria la Crăciuneşti-Mureş , într-o şcoală ce are cu adevărat lumină la ferestre, s-a prins în joc – înţelepciunea şi iubirea – aşezându-ne, pe cei care aveam, acolo, calitatea de martori, eminescian, în seninătatea unei flori-albastre.
Şi câtă nevoie avem astăzi de rostiri fireşti, sincere, ale frumuseţii.
LECŢIA de la Crăciuneşti-Mureş va stărui în gândul şi aprecierea noastră.
Prof. Dr. Valentin Marica