Finanţată de Consiliul Judeţean Mureş cu sprijinul Ministerului Culturii, revista „Vatra” împlineşte în acest an 131 de ani de la apariţia primului număr.
Prof. univ. dr. Iulian Boldea, redactor-şef: „Revista de cultură Vatra are un destin centenar şi o existenţă ce stă sub girul tradiţiei, al valorii şi al performanţei culturale. Primul număr al revistei (serie veche) a apărut la data de 1 ianuarie 1894 la Bucureşti, revista fiind condusă de Ion Luca Caragiale, George Coşbuc şi Ioan Slavici. De-a lungul timpului, revista s-a impus în peisajul cultural românesc şi internaţional prin calitatea numerelor publicate, prin valoarea şi competenţa colaboratorilor, prin prestigiu şi notorietate în spaţiul nostru literar. Seria nouă, mureşeană, a revistei apare începând din mai 1971, printre fondatori aflându-se scriitorii Dan Culcer, Romulus Guga şi Mihai Sin. Revista a fost condusă de poetul, romancierul şi dramaturgul Romulus Guga, iar după moartea sa, de criticul şi istoricul literar Cornel Moraru, în prezent director onorific al revistei”.
Până în prezent au fost publicate peste 600 de numere, iar din anul 2000 numerele revistei sunt indexate în baza de date internaţională CEEOL (Central and Eastern European Online Library).
„Rubricile tradiţionale ale revistei – Vatra-Dialog, Cuminţenia pământului, Citind şi trăind literatura, Seismograme, Ochiul ciclopului, Documentele continuităţii, Tolle lege, Editorial, Carmen saeculare, Epica magna, Cronica literară, Cu cărţile pe masă, Lecturi, Triptic, Metamorfozele cercului, Refracţii, Adagio, Talmeş-balmeş – redau legătura între tradiţie şi modernitate, dar şi unitatea în diversitate pe care revista de cultură ‘Vatra’, revistă centenar şi revistă-fanion a culturii româneşti, le promovează”, a subliniat Iulian Boldea, cunoscut scriitor, critic şi istoric literar: „Trebuie menţionat şi cadrul organizaţional al revistei, statutul său de instituţie publică, care-i permite să joace în mod adecvat rolul său cultural important în context local, regional, naţional şi internaţional. Redactorii şi colaboratorii revistei sunt nume importante ale culturii şi literaturii române contemporane: Cornel Moraru, Al. Cistelecan, Gheorghe Perian, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, Eugeniu Nistor, Kocsis Francisko, Alex. Cistelecan, Alex Goldiş, Călin Crăciun, Cristina Timar, Senida Poenariu. Revista şi-a propus, mai ales după anul 1990, ca obiectiv prioritar, o serie de dezbateri pe teme importante ale istoriei şi criticii literare, prin revizitarea şi revitalizarea istoriei unor concepte definitorii pentru studiile umaniste, pornindu-se de la ideea că cercetările româneşti de acest tip trebuie să cunoască o necesară revigorare”.
Potrivit profesorului Iulian Boldea, revista a promovat mereu valoarea, competenţa, cultivând tradiţia şi ideea de continuitate, dar şi dialogul cu alte culturi, ilustrând o temă esenţială a lumii în care trăim, marcată de provocările globalizării: tema dialogului dintre tradiţie şi modernitate:
„Deschiderea tot mai largă a revistei şi rubricilor sale către dialogul intercultural se concretizează într-o serie de rubrici dedicate creaţiilor literare ale autorilor de origine maghiară şi prin traduceri sau interviuri cu autori de limbi străine (Gesta hungarorum, Biblioteca Babel, Biblioteca poeziei de avangardă etc.). Există o continuitatea firească a interesului pentru literatura scrisă în limba maghiară, care se manifestă cu consecvenţă pe tot parcursul seriei noi, din 1971 încoace. Astfel, de-a lungul anilor, rubrici precum Vecinătăţi, Biblioteca babel sau Ce scriu ungurii au devenit repere importante pentru cei interesaţi de literatura maghiară din România. Acestor rubrici li s-au adăugat numere întregi sau dosare tematice dedicate avangardei maghiare, dar şi interviuri şi texte ale unor scriitori maghiari importanţi”.
Între membrii primei echipe redacţionale a seriei noi a revistei se regăsesc ziarişti din presa locală sau centrală, precum Ion Calion-Caloi, Cornel Pogăceanu, Atanasie Popa, istoricul literar Serafim Duicu, poetul şi sculptorul Gavril Şedran (pseudonimul lui Gavril Gh. Pop), graficienii Ion Petru Pop şi Radu Ceontea.
Printre colaboratorii permanenţi, care au deţinut rubrici, se numără istoriograful Grigore Ploeşteanu, biologii academicieni Alexandru Pora şi Bogdan Stugren, lingvistul Alexandru Toşa, sociologul Andrei Roth.
După anul 1990, colectivului redacţional i se alătură Alexandru Cistelecan (redactor-şef adjunct, între 1993-2007), Virgil Podoabă, Aurel Pantea, Nicoleta Sălcudeanu, Iulian Boldea, Alexandru Vlad, Alex Cistelecan, Alex Goldiş, Călin Crăciun, Cristina Timar şi Senida Poenariu. (sursa- agerpres.ro)
***
„Trebue să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putinţă, la vatra strămoşească, la obîrşia culturală a noastră”
Primul articol de fond al revistei „Foaia ilustrată pentru Familie Vatra, – nr. 1, anul 1 – 1894, se intitulează „Vorba de acasă” şi este semnat de cei trei fondatori: I. Slavici, I. L. Caragiale şi G. Coşbuc :
Am ajuns, în sfîrşit, şi noi scrietorii români să avem publicul nostru.
Mai nainte, nu tocmai de mult, când aproape numai scrietorii străini aveau public în ţara noastră, alergam cu liste de prenumeraţiune, ne căciuleam pe la toţi editorii şi ne simţeam îndatoraţi pe toată viaţa, dacă vre-un mecenat ne lua sub ocrotirea sa şi punea la cale publicarea operelor noastre fie în carte deosebită fie în vre-una din revistele literare susţinute cu multe jertfe şi cu multă cerşetorie. Acum, de câţi-va ani, editorii de toate categoriile, simţind că operele literare sunt marfă căutată, au început să zîmbească mai prieteneşte, când vre-un scrietor le intră în prăvălie.
Duminecile şi zilele de sărbători toate zidurile sunt pline de afişe şi se revarsă asupra ţării un întreg potop de fel de fel de reviste şi aşa numite «ediţiuni de duminecă», cele mai multe ilustrate, toate pe cât de variate, pe atât de interesante. Căci setea de lectură a publicului deprins a citi româneşte se întâlneşte cu setea de câştig a câtor-va «antreprenori» literari.
Tocmai de aceea însă nu se face de obiceiu literatură; ci neguţătorie de vorbe, şi-o adevărată spaimă ne cuprinde adese-ori, când răsfoim aceste publicaţiuni făcute cele mai multe în pripă şi fără nici un control serios. Nu o dată, reamintindu-ne trecutul, o adâncă înduioşare ne cuprinde, când ne dăm seamă, cât de mult ne-am depărtat noi de părinţii noştri, cum ne-am lepădat de obiceiurile lor, dintre care multe erau atât de bune şi de frumoase. S’a rupt oare-cum firul vieţii noastre naţionale şi noi nu mai suntem par’că urmaşii părinţilor noştri, nu continuatorii lucrării lor. Şi lepădându-ne de obiceiurile vechi, n’am luat altele, ci am rămas o societate în mare parte desbrăcată de obiceiuri bine stabilite», adecă demoralisată.
Nu trebue oare să ne înspăimântăm, când vedem, că demoralisarea aceasta se propagă în cercuri din ce în ce mal largi şi ajunge până la românimea cea adevărată, care tot mai păstrează firea ei din bătrâni? Dacă ast-fel vom merge înainte, va trebui să ne diferenţiăm în viaţa noastră culturală până într’atât, că nici părinţii noştri, nici fraţii noştri din alte ţări n’ar mai pute să ne recunoască. Trebue să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putinţă, la vatra strămoşească, la obîrşia culturală a noastră (…).
Ne adresăm deci cu încredere frăţească la aceia dintre scrietorii noştri, care împărtăşesc vederile noastre, şi îl rugăm să se unească cu noi, pentru-ca, lucrând împreună, să le putem da Românilor o lectură nu numai variată şi interesantă, ci totodată şi românească.
Ne vom mulţumi deci, dacă vom pute să scriem pentru contimporanii noştri români. Nu ţinem, ce-i drept, ca în «Vatra», să se publice numai scrieri originale; ţinem înse, ca traducerile ce se vor publica să fie făcute cu îngrijire şt alese potrivit şi ele cu gustul poporului românesc. Aceasta ni-e vorba de acasă (…)
Foaia aceasta nu e făcută pentru noi, ci pentru obştia cititorilor ei; nu dar pe placul nostru, ci potrivit cu gustul ei are să fie făcută. Ne vom da deci silinţa să cunoaştem gustul cititorilor noştri şi vom ţine seamă de el, dându-le, pe cât se poate şi pe cât se concordă şi cu vederile noastre, lectura, pe care ei enşi-şi doresc s’o aibă. Ast-fel ne vom aduna cu toţii, public şi scrietori, împrejurul «Vetrei» şi vom face un lucru potrivit cu propriul nostru fel de a fi. (sursa document – documente.bucluj.ro)