Meteoropatia (sau tulburarea afectivă sezonieră – TAS) se manifestă ciclic, cu simptome precum modificări ale stării sufleteşti, care apar în special în lunile de toamnă şi iarnă şi se ameliorează pe măsură ce ne apropiem de anotimpul cald. Mai frecventă la cei care au deja probleme cu anxietatea sau depresia, meteoropatia, în formele sale cele mai intense, poate afecta grav calitatea vieţii. Există şi o formă de vară a TAS: mai puţin frecventă, afectează aproximativ 3 la sută dintre pacienţi, cu simptomatologie care debutează devreme în sezonul de primăvară, se agravează în timpul sezonului de vară şi se rezolvă sau se ameliorează în lunile de iarnă.
Termenul „meteoropatie” provine de la cuvintele greceşti „meteora” (fenomene cereşti) şi „pathos” (boală, suferinţă) şi indică dimensiunea patologică ce poate fi într-un fel sau altul legată de condiţiile meteorologice. Acest concept se referă la un set de factori format din temperatură, umiditate, presiune şi luminozitate. Unele persoane se pot simţi obosite atunci când intervin schimbările de vreme şi nu pot dormi, altele devin nervoase atunci când se stârnesc vânturile puternice, iar alte persoane pot deveni deprimate atunci când plouă. Aceşti oameni sunt meteoropatici, iar capacitatea de funcţionare optimă a organismului lor depinde în mare măsură de vreme. Conform cercetărilor recente, numărul persoanelor care resimt efectele schimbărilor de vreme este în creştere, sporind şi interesul pentru meteoropatie.
Cele mai frecvente simptome sunt: depresie, iritabilitate, nervozitate, somnolenţă şi nevoie excesivă de somn, tendinţa de izolare socială, epuizare şi astenie, dificultate de concentrare, apetit crescut, în special pentru carbohidraţi, dureri de stomac, dureri articulare.
Pe lângă influenţa meteorologică, cauzele tulburării afective sezoniere sunt atribuibile şi unor factori biologici, legaţi de producerea de:
- serotonină („hormonul senzaţiei de bine”), un neurotransmiţător care este stimulat de lumina soarelui şi produce o senzaţie de plăcere şi bunăstare;
- melatonină, un hormon care acţionează ca un „ceas biologic” prin faptul că este activat în timpul nopţii şi este principalul regulator al somnului.
Pacienţii cu TAS sunt mai afectaţi de schimbarea anotimpurilor deoarece tind să producă cantităţi mari de serotonină în timpul verii, devenind astfel lipsiţi de somn şi mai iritabili, şi cantităţi mai mari de melatonină în lunile de iarnă, devenind mai predispuşi la somnolenţă şi la agravarea dispoziţiei.
În plus, conform aşa-numitei „ipoteză a fotoperioadei” (durata luminii naturale zilnice), „meteoropatia” ar fi cauzată şi de o creştere a susceptibilităţii individuale în funcţie de scurtarea perioadei zilnice de lumină (care scade în sezonul de iarnă).
Din aceste motive, se poate observa o mare variabilitate a prevalenţei TAS în diferite zone geografice: rezultate maxime în ţările cu latitudini înalte (unde fotoperioada este mult redusă în lunile de iarnă); rezultatele cele mai scăzute în ţările cu latitudini joase (unde fotoperioada este mai puţin redusă în lunile de iarnă). Astfel se explică faptul că în Statele Unite, de exemplu, TAS afectează doar 1,4% din populaţia din Florida şi creşte la 8,9% în Alaska.
Unele persoane sunt mai expuse riscului de a suferi de meteoropatie, în special: femeile, persoanele în vârstă, cei care suferă de modificări neurologice sau psihologice, ale dispoziţiei, ciclului somn-veghe; cei care suferă deja de simptome depresive şi anxioase; persoanele care au un stil de viaţă dezordonat, stresant şi neregulat; cei care suferă de afecţiuni precum reumatism, cefalee, hipertensiune arterială etc.
Unul dintre tratamentele pentru TAS este terapia cu lumină sau fototerapia – expunerea la lumina soarelui, precum şi măsuri care pot fi aplicate şi menţinute pe tot parcursul anului pentru a evita izolarea, stresul şi anxietatea. Acestea includ: exerciţii fizice şi activităţi în aer liber; „trucuri dietetice” (cum ar fi limitarea amidonului şi în special a zaharurilor); planificarea unei călătorii pe timp de iarnă sau de vară în funcţie de tipul de TAS.
Cu toate că unii oameni pretind că pot „prezice” sosirea furtunii, vremii rele sau a vremii calde din cauza durerii pe care o resimt mai ales în membre şi articulaţii, mulţi cercetători susţin că nu există dovezi ştiinţifice care să ateste legătura între fenomenele meteorologice şi durere, cu posibila excepţie a durerilor de cap, a migrenelor şi, în unele cazuri, a artritei.
O relaţie ipotetică între schimbările de vreme şi durere a fost documentată încă din epoca romană clasică, Hipocrate, în 400 î.Hr. fiind probabil primul care a pretins o asemenea legătură. (surse – gsdinternational.com./news/meteoropathy…; en.wikipedia.org. Weather pains)
Ileana Sandu