Am aflat cu tristeţe vestea stingerii din viaţă a lui Alexandru Bantoş, redactor-şef al revistei de ştiinţă şi cultură „Limba Română” de la Chişinău, la care colaborez de peste două decenii, director al Casei Limbii Române „Nichita Stănescu”. A fost un mare iubitor al limbii noastre, un cărturar erudit şi un om sensibil. Dumnezeu să îl odihnească în pace! Drum lin în lumină!
Prof. univ. dr. Iulian Boldea
S-a mai năruit un stâlp al românismului autentic din Basarabia
Vestea neagră a căzut ca un fulger în amiaza unei zile înnorate de la final de martie: scriitorul, publicistul, editorul, omul de solidă cultură şi de neasemuit bun simţ Alexandru Bantoş a întors spatele acestei lumi. După o viaţă densă în trăiri şi în fapte de seamă, „fratele Alexandru” se furişează în Lumea Umbrelor. Om în putere, minte cultivată, experienţă de viaţă bogată, ar mai fi avut multe de spus, de scris şi de făcut, dar… „Timpul nu a mai avut răbdare”! Lasă în urmă o Ană împietrită în durere, doi urmaşi bine educaţi deşi depărtaţi de obârşie, în înţeles geografic, nu şi afectiv. Rămân şi ctitoriile lui în plan spiritual, în care şi-a zidit puterea şi sufletul. A avut şi casă de locuit ca tot omul, situată pe Bulevardul Ştefan cel Mare din capitala moldavă, dar casă nepreţuită şi patrie i-a fost dintotdeauna LIMBA ROMÂNĂ. Ei, limbii lui şi a mea, i-a construit chiar o casă, la propriu. CASA LIMBII ROMÂNE din capitala Moldovei detrunchiate a voievodului Ştefan, poartă numele lui Nichita, autorul nemuritorului vers care identifică Patria Română cu Limba Română. Fondată în anul 1998, amplasată în chiar inima Chişinăului, str. Kogălniceanu nr. 90. Alexandru i-a fost şi director până la ultima suflare. Un spaţiu de rezonanţă, în care a cultivat respectul pentru limba noastră, curată şi îmbogăţită, cu varii prilejuri, sesiuni ştiinţifice, lansări de carte, întâlniri cu cititorii ş.a.. Român de peste Prut, născut într-o variantă statală artificială (1950, la HILUŢI-Râşcani, sat din preajma Chişinăului), Alexandru a fost nu numai român demn, dar şi luptător pentru apărarea şi preservarea limbii. De basna cu patent stalinist „moldoveneasca” nici nu a vrut să audă!
Ea, LIMBA ROMÂNĂ, dă şi titlul unei publicaţii de excepţie, prin conţinut şi condiţii grafice, care apare la Chişinău din 1991, fondată dimpreună cu Nicolae Mătcaş şi Ion Demeniuk. Trei ani mai târziu, Alexandru îşi asuma conducerea distinsei publicaţii, ca redactor-şef. S-a străduit să potenţeze publicaţia, devenită veritabilă platformă cultural-ştiinţifică de promovare a limbii şi a identităţii româneşti.
De vineri, CASA LIMBII ROMÂNE a arborat în bernă Tricolorul cu frumoasa stemă cu capul de zimbru, concepută şi realizată de un alt spirit înalt de peste Prut, plasticianul Gheorghe Vrabie, plecat şi el în Veşnicie în urmă cu câţiva ani. În răgazul lui pământean, am avut prilejul să-l cunosc şi să empatizăm. Şi cu Alexandru am comunicat ani buni. I-am fost oaspete şi în casa lui, şi în Casa Limbii lui. Într-un rând, mi-a întors şi el vizita la mine acasă, în casa părintească din Voşlobeni, dimpreună cu distinsa sa soţie, Ana Bantoş. Ne-am promis să ne revedem, dar… nu a fost să fie.
Nădăjduiesc că, Acolo Sus, într-o nişă a nemuritorilor, spiritele lor s-au întâlnit. Am mai pierdut un prieten, dar parcă mi-ar fi murit un frate. Casa limbii Române este îndoliată. În doliu este şi Limba Română. În Basarabia, în Ţară şi dincolo de ele.
Fie-ţi somnul lin, frate Alexandru, şi memoria veşnică!
Dr. Mihai Suciu