Alexandru CIULA
Există oameni care au o percepție diferită asupra lumii în care trăim, asupra lucrurilor văzute sau a faptelor trăite. Ei vor să transmită această viziune prin diverse moduri de exprimare. Fie că este vorba de scris, pictură, cântec, dans, ele vin ca o completare a omului care creează aceste lucruri, ca o continuitate a gândirii sale.
Am avut plăcerea să cunosc o persoană deosebită care m-a fascinat de la primele impresii schimbate în atelierul ei din Ceaușu de Câmpie. Ea se numește Kiss Andrea Beatrix și practică o formă de artă mai puțin obișnuită, și anume sculptura în metal!
– Spune-mi, te rog, de unde această înclinație spre o meserie care, pot spune, că nu intră în apanajul femeilor?
– Da. Ce să spun! Soțul meu este sudor. Aproape toată ziua era în atelier. Din dorința de a petrece mai mult timp împreună, l-am întrebat dacă pot să-l ajut cu ceva. Așa a început. Apoi am învățat să lucrez și cu aparatul. Din rămășițele de metal am început să creez diverse forme și așa am ajuns să fiu acaparată în totalitate de acest lucru: de a căuta mereu diverse forme cu o anumită însemnătate.
– Care a fost prima ta lucrare mai semnificativă?
– A fost un tablou în care am vrut să redau tot ceea ce este mai frumos în lume. Frumosul sublim. Și ce poate fi acesta, dacă nu femeia? Ea este creația lui Dumnezeu pe pământ și cred că este cel mai frumos lucru.
– De unde îți vin ideile? Ce te inspiră?
– Îmi place să cred că tot ceea ce fac, o fac sub îndrumarea Domnului. Sunt sigură că acolo sus am o muză care mă inspiră și îmi dă puterea de a transmite ceva, prin intermediul ei.
– Am văzut o lucrare a ta, un bust al lui Eminescu!?
– Oh, da! Îl ador! Ba mai mult, cred că rezonez cu modul lui de exprimare, regăsindu-mă în multe dintre poeziile lui. Chiar am o lucrare care se numește „O, rămâi…”. Este vorba despre o scorbură de copac care parcă vrea să se desprindă de pământ, să se elibereze. Din păcate, nu poate și rămâne acolo, captivă în suferința ei.
– Cunoscându-ți povestea, cred că este cea mai sugestivă imagine care denotă intensitatea gândirii tale. Ce vrei să transmiți oamenilor prin lucrările tale?
– Aș vrea ca lumea să fie mai bună. Aș vrea să dispară răutatea și ura dintre oameni. Aș vrea să nu mai existe aceste disensiuni interetnice. Aș vrea să existe mai multă iubire. Sunt atâtea lucruri minunate în preajma noastră și noi nu le vedem! Nu avem timpul necesar pentru a ne ocupa și a ne bucura de ele, pentru că suntem înrobiți într-un sistem care nu ne permite acest lucru. Viața trece pe lângă noi și nu reușim să conștientizăm frumusețea și valoarea ei.
– Lucrările tale se pot admira undeva?
– Da. În prezent, am câteva lucrări la Palatul Brukenthal. Apoi, periodic, se organizează expoziții unde sunt expuse aceste lucrări.
– Eu mă bucur tare mult că te-am cunoscut și cred că, dacă ar fi cu putință, aș descompune oamenii în bucăți metalice doar pentru a-ți da ție posibilitatea de a-i remodela, de a le reda un pic din puritatea sufletului tău, pentru a crea acea lume la care visezi și la care tânjim cu toții!
– Mulțumesc din suflet!
– Eu îți mulțumesc! Toate cele bune!