Sindromul de oboseală cronică (SOC) – encefalomielita mialgică, în termeni de specialitate, este o tulburare complicată, caracterizată prin oboseală extremă, care durează cel puţin şase luni. Simptomele se agravează în timpul activităţii fizice sau mintale şi nu se ameliorează complet prin odihnă.
Cauzele rămân necunoscute, iar pentru confirmarea diagnosticului este adesea nevoie de mai multe investigaţii pentru a exclude alte probleme de sănătate. Simptomele pot varia de la o persoană la alta, iar severitatea acestora se poate modifica de la o zi la alta. Pe lângă oboseală, acestea pot include: epuizare extremă după exerciţii fizice sau mintale;
probleme cu memoria sau abilităţile de gândire; ameţeli care se agravează odată cu trecerea de la poziţia culcat sau aşezat la statul în picioare,
dureri musculare sau articulare; somn neodihnitor.
Oboseala cronică este unul dintre cele mai frecvente simptome raportate de persoanele cu Long-COVID (simptome care durează peste trei luni).
Unele persoane cu această afecţiune au dureri de cap, dureri în gât şi ganglioni limfatici sensibili la gât sau axile. Ele pot deveni foarte sensibile la lumină, sunet, mirosuri, alimente şi medicamente.
Cauza SOC este necunoscută. Poate fi implicată o combinaţie de factori: genetici (afecţiunea poate să apară în unele familii, aşa că unii oameni se pot naşte cu o probabilitate mai mare de a dezvolta tulburarea); infecţii virale sau bacteriene; traume fizice sau emoţionale.
Factorii de risc includ: vârsta (poate apărea la orice vârstă, dar cel mai frecvent afectează adulţii tineri până la vârsta mijlocie; sexul (femeile sunt diagnosticate cu SOC mult mai des decât bărbaţii, posibil şi pentru că ele se adresează mai repede medicului.
Simptomele pot apărea şi dispărea şi adesea sunt declanşate de activitatea fizică sau stresul emoţional, iar unele persoane se simt prea slăbite pentru a se ridica din pat în diferite momente ale bolii, sau chiar ar putea avea nevoie să folosească un scaun cu rotile.
Simptomele pot imita pe cele ale multor alte probleme de sănătate, inclusiv: dependenţa de droguri; boli imune sau autoimune; boli endocrine (hipotiroidism); boli cardiace, renale, pulmonare; anemie; tumori; afecţiuni psihiatrice; anemie; boli neurologice (în mod firesc, fatigabilitatea şi intoleranţa la exerciţiu fizic sunt trăsături tipice în afecţiuni neurologice musculare: miopatii, miastenia gravis, distrofii musculare, precum şi în polineuropatii cronice, după accidente vasculare cerebrale sau în boli neurodegenerative, precum boala Parkinson).
Nu există un test anume care să confirme diagnosticul. Este nevoie de mai multe investigaţii pentru a exclude alte probleme de sănătate care au simptome similare. Tratamentul se concentrează pe atenuarea simptomelor.
Nu în puţine cazuri, persoanele cu SOC suferă, concomitent, de tulburări de somn, sindrom de colon iritabil sau fibromialgie (dureri musculo-scheletice cu manifestare cronică, extinse la nivelul întregului corp).
S-a dovedit că foarte puţine terapii alternative funcţionează. Pacienţii cu această afecţiune pot fi sensibili la medicamente, inclusiv produse din plante şi suplimente alimentare.
Netratat corespunzător, sindromul de oboseală cronică poate genera complicaţii grave: depresie, anxietate; izolare socială; escare sau tromboze, dacă boala este severă şi pacientul petrece foarte mult timp în pat; efecte adverse ale medicamentelor.
Concluzii: Sindromul de oboseală cronică nu are tratament, iar simptomele pot persista mai mulţi ani, evoluţia fiind fluctuantă, cu episoade de recăderi şi remisiuni. Deşi nu poate fi prevenită, diagnosticul precoce şi intervenţia rapidă pot ajuta la ameliorarea calităţii vieţii. (sursa – mayoclinic.org)
Ileana Sandu