Despre curajul de a ieşi din turmă
Aţi remarcat, mai ales pe reţelele de socializare, că fiecare încearcă să exprime propria personalitate: unii ne arată ce lucrează, alţii ce gătesc, câte unii, cum arată, alţii pe unde se distrează şi cam toţi ne arată cum şi cât gândesc. Tot aici postările, în majoritatea lor sunt făcute cu scopul de a primi confirmări, inimioare sau Like-uri de la ceilalţi, ca să ne confirme alţii că suntem conformi, buni în ceva sau… să ne încadrăm în turma mediocrităţii sau că să fim mai corecţi, a sub-mediocrităţi.
Tot pe reţelele de socializare, care au devenit mai importante decât gura lumii, au apărut diverse fragmente de vorbe de duh, menite să dea exemplu de trăire într-o lume aflată în derivă. Printre ele este şi cea a lui Tudor Gheorghe care afirmă că mediocritatea se adună mereu şi încearcă să elimine orice îndrăzneală de a face ceva mai bun decât turma. Practic, a devenit un act de curaj să ai speranţa că poţi face ceva şi mai bun şi mai spre progres într-o lume dominată de mediocritate, care aclamă meritocraţia, când filosofia de grup este aceea că toţi trebuie să fie ca noi, iar orice încercare de a evada din banal, mediocru, rutină trebuie să fie un act de curaj pentru cel ce îndrăzneşte, întrucât se va trezi pus la colţ, taxat, obstrucţionat, invidiat până la ură.
De unde derivă acest aspect? Din incapacitatea mediocrităţii de a vedea dincolo de ce văd ochii, iar în lumea rurală acest sentiment este mult amplificat faţă de lumea urbană, aici fiecare individ îl „cunoaşte” pe celălalt. Îl ştie mai bine decât se ştie pe el însuşi. Pentru că mulţi au vreme de făcut cercetare, în condiţiile în care a merge la muncă e ceva aşa desuet, pentru prostime. Pentru că atunci când rişti să rămâi mediocru, ceea ce face capra vecinului este important, precum un secret de stat. Iarba din curtea vecinului este mereu mai verde şi crudă decât în propria ogradă. Practic, dacă cauţi ceva şi nu găseşti, întreabă un vecin, el precis deţine informaţia, având atâta timp de a întocmi rechizitorii.
Aşadar, a dori să ieşi din carapacea de a fi mediocru necesită curaj, sau imprudenţă, iar pentru a rămâne în afara sistemului mediocru, sistem dorit de toţi cei care doresc manipularea maselor, trebuie să te căleşti bine mental, spiritual, aşa încât să devii un pionier, un deschizător de drumuri. Oamenii de valoare, mă refer la valoarea cea spirituală, culturală, sunt nişte singuratici, în jurul lor nu se vor forma fan cluburi, pentru că majoritatea îi va privi ca pe nişte ciudaţi care au îndrăznit să fie altfel. Ei sunt un soi de oameni de ţinut sub control, fiind un pericol public.
Zi plină de idei geniale să avem! Fericirea noastră nu depinde de nimeni altcineva. Îndrăzniţi!
Mihai Teodor Nașca