Artrita este o afecţiune care implică inflamaţia articulaţiilor. Termenul este derivat din cuvintele greceşti „arthro”, care înseamnă „articulaţie”, şi „itis” – „inflamaţie”.
Poate afecta orice fiinţă vie care are sistem osos. Dovezile arată că artrita gleznei a fost prezentă la dinozauri, iar la oameni – încă din 4500 î.Hr.! De fapt, a fost una dintre cele mai frecvente suferinţe ale popoarelor preistorice. A fost pentru prima dată examinată îndeaproape şi clasificată în lucrarea lui William Musgrave „De Arthritide Symptomatica”, scrisă în 1715.
Pentru afecţiuni precum artrita reumatoidă şi osteoartrita, nu există niciun tratament, deşi exerciţiile fizice şi reducerea greutăţii pot suprima efectele. Există, desigur, remedii farmaceutice care se concentrează pe reducerea durerii, mai degrabă decât pe încercarea de a o elimina.
Multă lume asociază artrita cu persoanele în vârstă şi cu problemele de sănătate care le afectează. Acest lucru este în mare parte corect, deoarece dovezile statistice arată că persoanele peste 65 de ani reprezintă, de fapt, majoritatea pacienţilor. Cu toate acestea, 30% dintre cei suferinzi au sub 65 de ani, unii dintre ei fiind adolescenţi şi, deşi rar, chiar sugari.
Principalele simptome sunt durerea şi rigiditatea articulaţiilor, care, de obicei, se agravează odată cu vârsta. Cele mai comune tipuri de artrită sunt osteoartrita şi artrita reumatoidă. Există, de asemenea: spondiloza anchilozantă, guta, artrita idiopatică juvenilă, artrita reactivă, artrita reumatoidă, artrita septică, artrita degetului mare ş.a.
Cele mai frecvente semne şi simptome ale artritei implică articulaţiile. În funcţie de tipul de artrită, pot include: dureri, inflamaţii, roşeaţă, scăderea gamei de mişcare.
De asemenea, osteoartrita provoacă modificări ale oaselor şi deteriorarea ţesuturilor conjunctive care leagă muşchiul de os şi ţin articulaţia legată.
Dacă cartilajul dintr-o articulaţie este grav deteriorat, mucoasa poate deveni inflamată şi dureroasă.
În artrita reumatoidă, sistemul imunitar atacă învelişul capsulei articulare, o membrană dură care înglobează toate părţile articulaţiilor. Evoluţia bolii poate distruge în cele din urmă cartilajul şi osul din articulaţie.
Factorii de risc pentru artrită includ:
– istoric familial: unele tipuri de artrită apar în familii, aşa că este mai probabil ca o persoană să dezvolte artrită dacă părinţii sau fraţii acesteia suferă de această tulburare;
– vârsta: riscul multor tipuri de artrită – inclusiv osteoartrita, artrita reumatoidă şi guta – creşte odată cu vârsta;
– sexul: femeile sunt mai predispuse decât bărbaţii să dezvolte artrită reumatoidă, în timp ce majoritatea persoanelor care au gută (un alt tip de artrită) sunt bărbaţi;
– leziuni articulare anterioare: persoanele care s-au rănit la o articulaţie, poate în timp ce practicau un sport, prezintă mai multe riscuri de a dezvolta artrită în acea articulaţie;
– obezitatea: „căratul” de kilograme în exces pune presiune asupra articulaţiilor, în special asupra genunchilor, şoldurilor şi coloanei vertebrale. Persoanele cu obezitate au un risc mai mare de a suferi de artrită.
Există forme de artrită infecţioasă. O bacterie, un virus sau o ciupercă microscopică (fungi) care pătrund într-o articulaţie pot, uneori, să provoace inflamaţia. Acele microorganisme care infectează articulaţiile sunt:
- Salmonella şi Shigella (prin contaminare sau toxiinfecţie alimentară);
- Chlamydia şi gonoreea (bolile cu transmitere sexuală);
- virusul care provoacă hepatita C (o infecţie transmisă prin sângele de la o persoana infectată, adesea prin transfuzii sau folosirea aceloraşi ace).
Tratamentul artritei se concentrează pe ameliorarea simptomelor şi pe îmbunătăţirea funcţiei articulaţiilor. Medicamentele utilizate în mod obişnuit includ: medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), care pot ameliora durerea şi pot reduce inflamaţia (ibuprofen, naproxen de sodiu). AINS mai puternice pot provoca iritaţii stomacale şi pot creşte riscul de atac de cord sau accident vascular cerebral. AINS sunt disponibile şi sub formă de creme sau geluri, care pot fi aplicate pe articulaţii. Corticosteroizii, cum ar fi prednisonul, reduc inflamaţia şi durerea şi încetinesc afectarea articulaţiilor. Corticosteroizii pot fi administraţi sub formă de pastile sau ca injecţii în articulaţia dureroasă. Efectele secundare pot include subţierea oaselor, creşterea în greutate şi diabetul. Dacă tratamentul medicamentos nu ajută, medicii pot recomanda intervenţia chirurgicală. Articulaţiile cele mai frecvent înlocuite sunt şoldurile şi genunchii.
În multe cazuri, simptomele artritei pot fi reduse prin măsuri „la îndemâna” oricui: pierderea în greutate, exerciţii fizice regulate, comprese calde/reci, dispozitive de asistare (proteze, talonete, scaune de toaletă înălţate) pot contribui la protejarea articulaţiilor. Unele studii preliminare au descoperit că suplimentele cu ulei de peşte pot reduce simptomele unor tipuri de artrită. Uleiul de peşte, însă, poate interfera cu medicamentele, de aceea se impune să vă consultaţi cu medicul dumneavoastră.
Potrivit statisticilor, la nivel global, 350 de milioane de oameni suferă de o formă de artrită, iar în ţara noastră, peste 600.000 de persoane. (surse – nationaltoday.com, mayoclinic.org, singlecare.org – traducere şi sinteză)
Ileana Sandu