Astăzi, calendarul românesc ne așază în fața a două momente semnificative ale conștiinței naționale. Marcăm, cu recunoștință și profund respect, Ziua Veteranilor de Război – ziua celor care au scris pagini de glorie și au apărat ființa națiunii. Dar tot astăzi, ne plecăm fruntea în fața veșniciei dumnezeiești în care a pășit, cu ani în urmă, un alt erou al neamului, un titan al cuvântului, scriitor, orator, avocat, membru al Academiei Române și primar al Capitalei – Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Este o coincidență calendaristică încărcată de o simbolistică aparte, căci viața și opera lui Delavrancea, la fel ca jertfa veteranilor, vibrează de același patriotism autentic, de aceeași iubire nestinsă pentru glia străbună și pentru neamul românesc. Delavrancea nu a purtat uniforma militară pe front, dar a fost un soldat al conștiinței naționale, un artizan al spiritului patriotic prin forța covârșitoare a discursului său. Cuvintele sale nu au fost simple rânduri pe hârtie, ci adevărate chemări la unitate, la demnitate și la apărarea moștenirii lăsate de străbuni.
Într-un moment crucial pentru destinul României, la Ateneul Român, în fața tinerimii – a celor ce aveau să devină, nu peste mult timp, soldații Marelui Război – Delavrancea rostea o definiție cutremurătoare a patriotismului, valabilă și astăzi, la fel de relevantă ca atunci:
„Copii, ce e patria, ce e patriotismul? Ce este acest sentiment care răscolește toate puterile din om și, în anumite clipe, îl ridică mai presus de existența lui și-l face să moară de bună voie pentru liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoaște și nu-i vor cunoaște. (…) Patria este înlăuntrul nostru și o ducem cu noi peste țări și peste mări, și numai când suntem departe și în singurătate ne trec fiori amintindu-ne de unde ne-am rupt, și nu găsim mângâiere decât în restriște și în lacrimi. Patria nu e pământul pe care trăim din întâmplare, ci numai pământul plămădit cu sângele și întărit cu oasele înaintașilor noștri“.
Aceste cuvinte nu sunt doar o meditație filozofică, ci esența sacrificiului militar. Ele descriu perfect sentimentul care i-a animat pe veteranii pe care îi onorăm astăzi – convingerea că patria nu este o abstracție geografică, ci o entitate vie, purtată în suflet, construită pe jertfa generațiilor trecute și transmisă prin sângele celor ce au apărat-o. Veteranii noștri sunt dovada vie a acestei definiții; ei sunt cei care au purtat Patria înlăuntrul lor, departe de casă, în tranșee și pe câmpuri de luptă, pregătiți să moară pentru „liniștea și mărirea unor urmași pe care nu-i cunoșteau”. Pământul pe care călcăm astăzi este „plămădit cu sângele și întărit cu oasele” înaintașilor noștri, inclusiv ale celor cărora le dedicăm Ziua Veteranilor.
Viziunea patriotică a lui Delavrancea se extindea și asupra idealului unității naționale, un vis fierbinte al tuturor românilor de pe ambii versanți ai Carpaților. La Academia Română, vocea sa răsuna puternic în sprijinul eliberării provinciilor subjugate de Austro-Ungaria, dând glas unei dorințe comune:
„Avem același dor, aceleași dureri, aceleași aspirațiuni. Cântăm aceleași cântece și aceeași doină … Durerile și bucuriile celor de dincolo sunt și ale noastre și ale noastre sunt ale lor. Dușmanii lor sunt și ai noștri … Visul atâtor generații de strămoși, de moși și de părinți l-am visat și noi, și acum îl vedem aievea“.
Această dârzenie, această convingere profundă în unitatea de neam, exprimată cu atâta pasiune de Delavrancea – „Suntem un singur popor, Carpații ne sunt șira spinării” – a insuflat curaj și speranță. Ea a pregătit spiritual neamul pentru Marea Unire ce avea să vină, un ideal pentru care mulți dintre veteranii pe care îi cinstim azi și-au dat viața sau au luptat cu eroism. Discursul său a fost un far călăuzitor, iar lupta veteranilor, sacrificiul lor, calea spre împlinirea acelui „vis al atâtor generații”.
Așadar, în această zi cu dublă reverență națională, înțelegem mai bine legătura indestructibilă dintre cuvântul patriotic și fapta eroică. Barbu Ștefănescu Delavrancea ne-a lăsat moștenire nu doar opere literare de geniu, ci și o lecție de patriotism profund, o definiție a Patriei scrisă cu litere de foc în conștiința fiecărui român. Veteranii noștri ne-au lăsat moștenire libertatea și integritatea țării, dobândite prin jertfă și suferință, transformând cuvintele în realitate.
Să le păstrăm vie și veșnică memoria. Patriotismul și faptele lor rămân un pilon fundamental al identității noastre naționale.
Marius Pașcan