În luna mai, ziarul Cuvântul liber îşi propune să demareze o campanie specială dedicată perioadei comuniste din România, intitulat „Amintiri din Comunism”. Scopul acestei campanii este de a aduce la lumină experienţele şi trăirile celor care au suportat rigorile acestui regim politic, precum şi de a reflecta asupra impactului pe care acesta l-a avut asupra societăţii româneşti.
Suntem nostalgici ai comunismului? În niciun caz, dar considerăm că este important să ne aducem aminte de acele vremuri, cu bune şi rele. Ca principiu, orice regim, că este democratic sau dictatorial este pentru unii mumă, pentru alţii ciumă. Au fost oameni care au dus-o bine în comunism, au fost oameni care au dus-o rău şi asta este realitatea trăită care nu poate fi dată la o parte. Mulţi regretă acele vremuri şi am vrea să ştim de ce, ce era atunci şi nu mai este astăzi? Ce ar fi trecuit păstrat din acel sistem pentru că era bun şi ce a fost păstrat deşi era prost?
Realist vorbind, există generaţii născute după 1989 care nu au trăit nici măcar o secundă în acel regim. Cum le explicăm, cum îi putem face să înţeleagă ce au însemnat cei 50 de ani de comunism din România?
Iată doar câteva din întrebările care au stat la baza demarării acestei campanii.
Campania va consta în publicarea unor articole în ediţia noastră de 20 de pagini. Această serie va oferi o diversitate de materiale menite să informeze şi să provoace reflecţie, aducând în centrul atenţiei nu doar aspectele politice şi istorice, ci şi viaţa cotidiană a românilor din acea perioadă.
Povesti ale supravieţuitorilor
Vom publica interviuri şi mărturii ale celor care au trăit în timpul regimului comunist. Aceste poveşti personale vor oferi cititorilor o perspectivă intimă asupra ororilor şi provocărilor cu care s-au confruntat cei care, în ciuda dificultăţilor, au reuşit să depăşească obstacolele vieţii de zi cu zi. Un segment important va fi dedicat povestirilor foştilor deţinuţi politici, care vor împărtăşi experienţele lor de suferinţă, dar şi de rezistenţă. Aceste mărturii vor puncta atât brutalitatea regimului, cât şi determinarea celor care s-au opus injustiţiei.
Prezentări ale vieţii de zi cu zi
Vă vom prezenta articole care vor explora stilul de viaţă cotidian în perioada comunistă, incluzând aspecte precum educaţia, meserii care nu mai există, treburile din gospodărie, dar şi cultura şi arta sub tirania cenzurii. Scopul acestor articole este de a înţelege cum obişnuiau oamenii să îşi trăiască vieţile în ciuda restricţiilor.
Amintiri ale cititorilor
Invităm cititorii să ne împărtăşească propriile amintiri din perioada comunistă, să contribuie cu povestiri şi reflecţii care să completeze imaginea acestui capitol important din istoria României. Aceste mărturii vor adăuga o dimensiune comunitară şi personală campaniei noastre.
Articole publicate de ziar înainte de Revoluţie
De asemenea, vom reîntregi paginile cu articole din arhiva Cuvântul liber, oferind cititorilor o privire asupra modului în care presa a reflectat realităţile vremii, uneori subordonată cenzurii şi alteori scriind adevăruri incomode.
Scurtă privire istorică de început
România comunistă se referă la perioada de dictatură comunistă din România, care a avut loc între anii 1947 şi 1989. Această perioadă este cunoscută sub denumirile de Republica Populară Română (1947-1965) şi Republica Socialistă România (1965-1989).
În această epocă, viaţa politică, economică, socială şi culturală a fost treptat subordonată Partidului Comunist Român (numit Partidul Muncitoresc Român între 1948 şi 1965), care a instaurat un regim totalitar. Instituţiile de stat au fost de asemenea subordonate partidului.
Din punct de vedere economic, România a fost caracterizată de trei principii fundamentale: naţionalizarea, centralizarea şi planificarea. Legea naţionalizării din 11 iunie 1948 a dus la revendicarea de către stat a industriei şi a tuturor resurselor economice de pe teritoriul ţării. Primul plan cincinal al României a avut loc între 1951 şi 1955, inspirat după modelul sovietic.
Perioada Republicii Populare Române (1947-1965)
După 1944, Uniunea Sovietică a exercitat presiuni pentru a include reprezentanţi ai Partidului Comunist din România în guvernele postbelice, acest partid fiind recent reintegrat în legalitate, după ce fusese interzis în 1924. În acest context, liderii necomunişti erau sistematic eliminaţi din viaţa politică.
În primii ani ai regimului comunist, resursele României au fost exploatate de sovietici prin companiile mixte româno-sovietice, cunoscute sub numele de SovRom. Aceste societăţi au fost înfiinţate după încheierea războiului pentru a gestiona plata datoriilor de război către Uniunea Sovietică, stabilite prin Tratatul de Pace de la Paris, în valoare de 300 de milioane de dolari (aproximativ 5 miliarde de dolari la valoarea din 2014). SovRom-urile nu erau o inovaţie românească; sovieticii le-au creat şi în alte ţări care aveau de plătit despăgubiri de război. Un număr semnificativ de oameni au fost executaţi, iar mulţi alţii au fost condamnaţi la închisoare. Exista, de asemenea, numeroase dovezi de abuzuri, asasinate şi torturi îndreptate în special împotriva oponenţilor politici. La începutul anilor ’60, guvernul român a început să adopte măsuri pentru a obţine o mai mare independenţă faţă de Uniunea Sovietică.
Republica Socialistă România şi era nicolae ceauşescu (1965-1989)
După moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în martie 1965, nicolae ceauşescu a fost ales Secretar General al PCR şi, în 1967, a devenit preşedinte al Consiliului de Stat. Condamnarea invaziei sovietice în Cehoslovacia din 1968, împreună cu o scurtă relaxare a represiunii interne, l-a ajutat pe ceauşescu să-şi construiască o imagine favorabilă atât în ţară cât şi în Occident. În 1974, el a fost învestit cu titlul de preşedinte al Republicii Socialiste România.
Prin această campanie, Cuvântul liber îşi propune nu doar să promoveze o mai bună înţelegere a perioadei comuniste, ci şi să contribuie la educaţia civic-istorică a tinerelor generaţii, astfel încât acestea să nu uite lecţiile trecutului. Vă invităm să ne fiţi alături în această călătorie de recuperare a memoriei colective.
1 Mai Muncitoresc
Nu puteam demara această campanie altfel decât cu un articol despre o zi pe care, vrem sau nu, oricare dintre noi o asociază cu perioada comunistă: 1 Mai Muncitoresc!
Există multiple perspective asupra zilei de 1 Mai, o dată care a fost consacrată încă din secolul al XIX-lea, ca o zi a oamenilor muncii, în contextul dezvoltării industriale din Statele Unite. Atunci, clasa muncitoare s-a mobilizat pentru a obţine drepturi, inspirată de ideile marxiste care promiteau justiţie socială. „Muncitorii au început să-şi ceară drepturile şi să se organizeze în mişcări sindicale şi partide socialiste”, a subliniat prof. univ. dr. Cornel Sigmirean. În 1886, au avut loc manifestaţii masive în diferite oraşe americane, în special la Chicago, unde au fost raportate acţiuni violente legate de cererea pentru ziua de muncă de 8 ore.
În 1890, Mişcarea Socialistă a propus ca ziua de 1 Mai să fie dedicată memoriei victimelor de la Chicago, fiind astfel marcată drept Ziua Muncitorilor. Treptat, această dată a fost adoptată de muncitorii din Europa, deşi nu a cunoscut aceeaşi amploare ca în regimul comunist. „În România, prima mare manifestaţie de 1 Mai a avut loc în 1939, ca o reacţie a muncitorilor împotriva regelui Carol, care desfiinţase sindicatele muncitoreşti. Aceasta a fost considerată o manifestaţie antifascistă”, a adăugat Sigmirean. Potrivit istoricului, la acea manifestaţie ar fi participat şi nicolae ceauşescu şi Elena Petrescu, cea care va deveni Elena ceauşescu. Se pare totuşi că fotografiile care îi arătau pe cei doi ca participanţi la manifestaţie erau trucate.
De-a lungul a peste 130 de ani, ziua de 1 Mai a fost sărbătorită ca Ziua Muncii, dar a atins apogeul în timpul regimului comunist. „După instaurarea comunismului în România, Partidul Muncitoresc organiza anual manifestaţii ce includeau întâlniri şi defilări ale muncitorilor şi elevilor, cu parade şi care alegorice dedicată lui Marx, Lenin şi Stalin. Eram tânăr profesor şi participam la defilări cu elevii, care prezentau programe artistice. Este adevărat că ziua era asociată cu mesaje de propagandă şi cu discreditarea capitalismului”, spune Cornel Sigmirean.
Cu toate acestea, este interesant de remarcat că, deşi în Europa se celebrează ziua de 1 Mai ca Ziua Muncii, în Statele Unite, Canada şi Noua Zeelandă, aceasta este marcată în septembrie. „Pentru români, 1 Mai a devenit o ocazie de relaxare, unde oamenii, după evenimentele oficiale, se bucurau de mici, bere şi grătare. Când întrebăm un român ce îşi aminteşte de această zi, răspunsurile sunt adesea pline de nostalgie pentru vremurile mai simple”, mai spune Sigmirean.
„Pentru mulţi, există o nostalgie faţă de acele vremuri”, continuă acesta afirmând că „Chiar dacă a evoluat, ziua are o anumită semnificaţie, fiind asociată cu muncitorii, în special cu cei din fabrici şi mine.” Nostaligia, însă, e mai mult una legată de anii tinereţii care au trecut, decât de manifestările propriu-zise care se organizau atunci. Deşi multe dintre mesajele ideologice au dispărut, „1 Mai rămâne o zi marcată în calendar, cu minivacanţe incluse, ceea ce o face relevantă şi astăzi pentru toate partidele politice. Indiferent de ideologia pe care o susţinem sau de perspectiva asupra istoriei, ziua de 1 Mai ne oferă o mică bucurie şi speranţă în fiecare an.”
Sanda Vițelar