Istoria orasului Targu Mures este marcata de locuri si momente emblematice, precum acest parc cultural nascut din munca voluntara si dedicatie colectiva in anii ’50.
Azopan.ro este o arhivă foto online care îşi propune salvarea şi publicarea patrimoniului fotografic analogic din România. Colecţia doreşte să publice cât mai multe din milioanele de poze realizate analog, păstrate în adâncul sertarelor, în pod, pe rafturile din depozitele muzeelor sau cele care exista numai pe suport negativ.
Cotidianul Cuvântul liber vă va prezenta imagini inedite din Arhiva Azopan.
La 5 iulie 1950, a avut loc inaugurarea Parcului Cultural „Lázár Ödön” în Târgu Mureş. Acesta a funcţionat timp de 21 de ani, fiind apoi înlocuit de Piaţa actuală a Teatrului.
Presa, în stilul binecunoscut al vremii, a transmis: „Muncitorii din Târgu Mureş au simţit demult nevoia unui loc de relaxare şi distracţie, dorinţa lor rămânând neîmplinită în condiţiile sistemului burghezo-moşieresc. Însă, datorită marilor schimbări din România, eliberată de Armata Sovietică, Partidul şi Guvernul au inaugurat, cu grijă, un frumos parc cultural în inima oraşului.”
Parcul a fost realizat prin muncă voluntară, recomandată cu stricteţe, rezultând din peste paisprezece mii de ore de muncă patriotică din partea muncitorilor de la Compania 24 de construcţii, Fabrica de zahăr Andor Bernát, Fabrica de mobilă Géza Simó, Robot, Fabrica de textile Târgu Mureş şi alte întreprinderi. Comitetul de iniţiere, înfiinţat pe 2 mai 1950, a inclus nume precum Erzsébet Kohler, kulturne responsabil al organizaţiei judeţene de partid, Kálmán Radó, responsabil economic al Comitetului Provizoriu din Târgu Mureş, Hermina Antalfi, responsabil al departamentului cultural al oraşului, József Mészáros, responsabil cultural al Consiliului Judeţean al Sindicatelor şi József Simon, supervizorul departamentului cultural al Comitetului Provizoriu.
„Pentru a onora cei mai buni fii ai clasei muncitoare, muncitorii din Târgu Mureş au dedicat parcul numelui lui Ödön Lázár, un stelar membru al Ligii Tineretului Muncitoresc Comunist, executat de regimul burghezo-moşier.” De asemenea, parcul era un loc destinat activităţilor culturale, având un teatru de vară şi cinematograful Maxim Gorki. Între copacii umbroşi şi grupurile de flori erau amplasate numeroase bănci şi un loc de joacă. Parcul includea o fântână şi o filagorie, unde o orchestră cânta frecvent.
Clădirea situată în spatele mănăstirii a fost transformată în bibliotecă, inclusiv o secţiune dedicată copiilor. Mănăstirea franciscană a fost utilizată ca internat pentru şcoala de muzică.
La capătul parcului, a fost deschis renumitul restaurant şi grădină de vară Harghita, însoţit de o cofetărie.
„Parcul de cultură şi recreere „Ödön Lázár” reprezintă un loc de distracţie şi educaţie pentru muncitori. Este un exemplu evidenţiat al grijii Republicii Populare Române şi PMR faţă de recreerea oamenilor muncii. Asemenea Uniunii Sovietice, noi construim parcuri cu fondurile pe care statele capitaliste le cheltuiesc pe arme criminale. Statul muncitoresc protejează cel mai valoros capital: omul creativ.”
Foto: Azopan.ro
Pagină realizată de Sanda Viţelar
Istoria orasului Targu Mures este marcata de locuri si momente emblematice, precum acest parc cultural nascut din munca voluntara si dedicatie colectiva in anii ’50.
Vezi si: Privire in trecut: Combinatul Chimic Tarnaveni – un alt simbol al industrializarii si al vietii muncitoresti din aceeasi perioada.
Link util: Ilustrate din perioada RPR – MultiHobby – colectie vizuala cu locuri, oameni si viata cotidiana din Romania anilor ’50.