Azi, în Romania, campania pentru turul doi al alegerilor prezidențiale pare mai degrabă un spectacol de circ, plin de promisiuni pompoase și discursuri pline de speranță. Și, deși taberele par clare şi diferențele sunt evidente în momentul votului, se pare că nu vom vedea mari diferențe oricine ar ieși învingător.
De nenumărate ori în ultimele decenii, candidații ne-au promis că vor “salva țara”, că vor face minuni, că fără ei România se va scufunda definitiv în mizerie și corupție. Și tot de atâtea ori am fost acaparați de aceeași senzație că, indiferent cine se află la butoane, doar niște urme de schimbare adevărată au rămas undeva pe la inițieri, dar nimic cu adevărat concret nu s-a schimbat.
Este hilar cum tema “salvării țării” a devenit deja un clișeu, o normalitate a campaniilor electorale. Cred că dacă s-ar face un top al celor mai folosite cuvinte de către candidați, “salvare”, “redresare” și “schimbare” s-ar afla mereu în frunte. Parcă am fi parte dintr-un ritual repetat la fiecare ciclu electoral, doar cu nume și fețe schimbate, dar cu același final previzibil: promisiuni, dezamăgire, și, din nou, promisiuni.
Să nu uităm, totuşi, că atât Traian Băsescu, cât şi Klaus Iohannis, au fost văzuţi ca mari speranţe de “salvare”, “redresare” și “schimbare”.
Realitatea ne arată că, oricine va câștiga, foarte probabil va rămâne tot același sistem, aceleași interese, același cerc vicios al promisiunilor readuse în față doar pentru a păcăli votantul naiv. La final, orice schimbare pare doar o iluzie, un teatru pentru urne și un mod de a ne face să credem că țara poate fi schimbată.
Așa că, indiferent dacă va câștiga un “salvator” sau altul, să fim sinceri: la final, tot aia e. La fel de corupți, la fel de interesați doar de propriile buzunare, și, de cele mai multe ori, la fel de lipsiți de soluții concrete. Dar hei, cel puțin avem de ce să ne amuzăm și să ne pregătim pentru încă un spectacol de promisiuni și iluzii.
Pentru că, până la urmă, dacă nu ne vor putea salva, cel puțin putem râde de această farsă numită “alegeri”. Aceasta e la fel de veche ca și noi, și nimic nu ne garantează că, după 18 mai, situația se va schimba cu adevărat. În fond, dacă am învățat ceva în tot acest timp, e că viitorul poate fi, oricând, doar o altă poveste scrisă cu aceeași mână a politicienilor.
În final, trebuie să avem clar în minte că adevărata schimbare nu vine doar din mâinile celor de la vârful ierarhiei politice, ci din acțiunile fiecărui cetățean. Fiecare gest, fiecare implicare în comunitatea locală sunt pași concreți spre o țară mai bună. Schimbarea reală începe în sufletul și în mâinile noastre — în fiecare dintre noi, cu fiecare alegere și fiecare faptă zilnică. Schimbarea se face cu fiecare om care înţelege să-şi facă bine treaba acolo unde este el, care înţelege să facă acele gesturi mici care contează în comunitatea sa. Doar așa vom putea construi, pas cu pas, o Românie în care speranța devine realitate, nu doar o vorbă goală în campanii electorale.
Sanda Viţelar