Astăzi, în anul de graţie 2025, reţelele de socializare sunt pline de postări, poze, filmuleţe, făcute de cetăţeni din oraş şi din lumea întreagă, postări în care îşi exprimă diferitele nemulţumiri. Fie că este vorba de starea drumurilor, de aglomeraţie, de mizerie, de preţurile din magazine, de deciziile administraţiei locale sau, pur şi simplu, de ideile exprimate de altcineva, orice cetăţean este liber să se exprime, chiar şi în moduri deloc academice.
Deşi, aparent, această modă a luat avânt o dată cu apariţia internetului, arhiva Ziarului Steaua Roşie ne arată că, şi în perioada comunistă, oamenii se plângeau la ziar, ce-i drept, nu on-line, că doar nu exista www la vremea respectivă.
Bineînţeles, plângerile de atunci ale oamenilor veneau ca urmare a unor incoveniente pe care le trăiau, dar nu cele mai problematice. Fapte banale, de viaţă, dar care nu lezau partidul sau „bunăstarea” pe care le-o aducea socialismul.
Am cules câteva dintre acestea din rubrica „Scrisori şi răspunsuri”.
Este greu de crezut că în zilele noastre mai există o localitate în care locuitorii sunt frustraţi de cel mai popular mijloc de informare: ziarul. Da, această localitate există şi se numeşte Filpişu Mic, aparţinând comunei Breaza. În această localitate, începând cu data de 1 ianuarie 1981, nu se mai difuzează presa, iar corespondenţa literă cu literă ajunge cu întârziere, de multe ori, doar în timpul verii. Locuitorii satului sunt derutaţi de modul în care primesc corespondenţa, deoarece vara ajung ilustrate de iarnă, iar iarna aşteaptă să primească ilustrate de vară. Realitatea este şi mai tristă, pentru că expeditorii, mizând pe rapiditatea serviciilor P.T.T.R., transmit unele comunicări importante prin scrisori, dar acestea nu ajung la timp. Pensionarii sunt puşi pe drumuri pentru a-şi ridica pensia de la oficiul din Breaza, iar posesorii de radiouri şi televizoare au fost nevoiţi să-şi plătească taxele cu majorări, deoarece nimeni nu s-a deplasat în trimestru să le încaseze, nici nu au fost avertizaţi că vor fi percepute majorări. Şi toate acestea se petrec din lipsa unui factor poştal. Nu ştim cine este vinovatul, ştim doar că avem mare nevoie de un factor poştal. (În numele unui grup de locuitori, învăţător Ioan Bucur).
Deşi suntem în plină vară, se pare că I.R.E.M. Reghin a uitat să adapteze sistemul automat de iluminat public la ora de vară în satele Căcuciu şi Sânmihaiu de Pădure. Mare este mirarea sătenilor, care de luni de zile observă că becurile de pe uliţele acestor sate se aprind la ora 17, când soarele încă dogoreşte. Aşteptăm ca L.R.E.M. Reghin să ia măsuri urgente pentru stoparea acestei risipe de energie. (Ioan Lacob).
Mă numesc Victor Ormenişan, locuiesc în Târgu Mureş, Aleea Carpaţi, bloc 21, scara IX, şi doresc să sesizez următoarele: în ziua de 15 august a.c., în jurul orei 8.30, am intrat la rotiseria „Volga Expres”.
Am fost servit la cererea mea cu un pui care nu părea deloc prăjit, ci mai degrabă crud. I-am adus la cunoştinţă tovarăşei casier (nu purta ecuson, deci nu ştiu cum se numea şi nici nu am reuşit să aflu de la colege) acest lucru, la care dânsa mi-a spus să-l mănânc aşa cum e.
Am cerut jurnalul cumpărătorului şi de aici s-a declanşat un întreg scandal. Toate vânzătoarele aflate în acel schimb au început să mă insulte, spunându-mi că eu nu am niciun drept să reclam. Oare de ce? Nu sunt un cetăţean care are dreptul să-şi exprime opinia?
**N.R.** Aşteptăm un răspuns din partea Direcţiei Comerciale privind măsurile care s-au luat împotriva tovarăşelor de la „Volga” care nu sunt la prima abatere.
Primim din partea Direcţiei Judeţene de Poştă şi Telecomunicaţii Mureş două răspunsuri la două sesizări făcute de ziarul nostru: Referitor la articolul apărut în ziarul „Steaua Roşie” din 4 august, la rubrica „Din scrisorile sosite la redacţie”, vă comunicăm următoarele: verificându-se cele relatate de petiţionarul Emil Rus, s-a confirmat că sesizarea corespunde realităţii, fapt pentru care factorul poştal a fost sancţionat cu diminuarea retribuţiei pe luna august cu 3% şi restituirea contravalorii ziarelor nedistribuite.
În legătură cu sesizarea tovarăşului Balog László din Târgu Mureş, vă comunicăm: tovarăşul Borbély Petru deserveşte sectorul nr. 6 din Târgu Mureş, numai de la data de 1 aprilie a.c.
Între timp, fiind începător şi nefiind familiarizat cu sectorul de distribuţie în întregime, este ajutat de pensionarul Török Iosif, care a mai lucrat în acest sector.
Din cauza unor greutăţi ivite în distribuirea presei şi a trimiterilor poştale, unii cetăţeni din sectorul 6 şi-au exprimat dorinţa ca aici să lucreze factorul Bota Elisabeta, înlocuitoare pentru concediile recreative şi medicale.
În legătură cu comercializarea presei externe de către factorul Borbély Petru, sesizarea nu este întemeiată. Tovarăşul Borbély a fost îndrumat să lucreze cu mai mare atenţie în sector pentru a evita nemulţumirile care pot apărea. (director, ing. Liviu Chirilă).
În 1981, oamenii se plângeau la ziar, în vremurile în care facebook-ul era încă vis şi scrisorile ajungeau când vroiau, nu când trebuiau. În zilele noastre, mulţi nemulţumiţi tot unu şi acelaşi lucru ne spun: „Nu se face nimic”, „Se plimbă banii aiurea” sau „Cineva trebuie să se ocupe, dar cine?” La final, fie că e vorba de factor poştal, becuri sau pui crud servit la masă, concluzia e una simplă: poate că lumea trebuie doar să înveţe să se plângă mai puţin, căci, până la urmă, schimbarea adevărată nu o aduc nici ziarele, nici reţele sociale, ci… noi, cei care încă mai avem timp şi răbdare să acţionăm în fiecare zi.
Sanda Viţelar